…cu sufletul la mititica! Asta e Parlamentul Romaniei!

Am trei ore de cand am aflat ca cetatenii in Romania sunt de doua categorii: romanii lor si romanii mei.

Am ajuns dimineata in fata Parlamentului. E dreptul oricarui cetatean sa-i vada in actiune pe cei pe care i-a trimis acolo. Am facut tot ce trebuia, ne-am supus regulilor. Cu zile inainte ne-am declarat intentiile. „Ne-am asezat la coada”, carevasazica, mon cher.

Si cand colo, ce sa vezi? Democratia romaneasca, in originalitatea ei, ne arunca masline peste gard de la racoare. Iata etapele prin care se ajunge la „toti suntem egali, dar unii-s mai egali ca altii„:

1. Ajungem la poarta Parlamentului. Suntem pe lista. Intram.

2. Din parcare pana in hol numaram cativa zeci de pasi si cateva zeci de secunde. Intram.

3. Filtru de securitate. Le spun sa ma caute pe lista. Dar, de la poarta pana-n hol, nu mai suntem pe lista.

4. Asteptam vreo doua ore sa aflam ce e cu lista. Privim vecinii. Oameni in varsta cu hainele tocite, studenti necopti, tineri zgomotosi.

Doua doamne:

„La voi ce s-a dat?”, aud.

„La noi? 500 si ciocolata.”, vine raspunsul oarecum nemultumit.

„500?”, revine cu mirare.

„Eh, adica 50 din astia noi.”

„Da, da. Si la noi”.

Oare despre ce-o fi vorba? Ma taie o pofta de ciocolata.

5. Vecinii par relaxati. Se-aud strigati: „Liga pentru presedinte, va rog. Cine e de la liga? Poftiti, va rog?” Dar oare de ce se aseaza toti odata la rand, ma-ntreb. Doar i-a strigat numai pe aia de la liga.

6. Soc! De sub pardesiu, jacheta sau mantou, rasar niste ecusoane portocalii. LIGA PENTRU PRESEDINTE. Si… ati ghicit! TOOOTI!!! Apare unul mic, ferchezuit cu patru pagini mari pline de nume. Patru pagini! Dar are o problema. „Mai am doi, sunt de-ai mei„, ii spune celui de la filtru. Si ia un pix, ii cheama, ii intreaba numele si ii scrie la sfarsitul unei pagini din cele patru. Pai, nu spuneau ca trebuie s-anunti din timp? Sa dai adresa, buletin, CNP…

7. Pe rand, disciplinati, ei trec de filtru si intra. EI, da! NOI, nu. Mai asteptam. Vin doi din grupul PNL. Le spun ce am patit. Ma plang de lista. Au auzit si ei. Nici invitatii lor n-au trecut de poarta. Cica si pe la PSD s-a intamplat. Noi am fost norocosi s-ajungem in hol. Ne iau buletinele. Ne pun pe lista grupului parlamentar si intram impreuna. AM REUSIT!

8. Lift. Sus. „Plenul e plin. Nu-i loc. Stati in birouri sau in hol„, suntem informati. OK, este tarziu, ne asteptam. Ne suna Alex. Este jos. Invoca lista.

„Nu puteti intra ca nu sunteti de la Liga pentru Presedinte”, e anuntat.

„Si trebuia sa fiu?”

„Azi, da”

9. Noi tot in fata salii. O vedem pe Alina Gorghiu. „E gol pe la balcoane. De ce stati aici?” Este cu ea un domn in varsta. Imi cer scuze, nu stiu sa va spun numele. Nu il cunosc. „Va arat eu drumul„, ne spune si ne duc amandoi pana la usa. Aici sunt doi. Unul ne spune ca nu-i loc. Alina il intreaba de ce minte. Domnul scoate o legitimatie. E chestor. Il intreaba pe rauvoitor daca e SPP-ist. Zice ca da. „N-aveti atributii aici. Ei sunt cu mine” si ne deschide usa. Dar nu, un chestor nu e de-ajuns. Se pun in fata mea, mai cheama trei. Ce e un chestor in fata pericolului iminent al teroristilor cu laptop?

10. Vreti sa vedeti cum un chestor este impins de-un functionar? Sau cum un parlamentar este oprit sa intre de teama ca ii ia cu ei pe cei patru nemernici care pot provoca caderea guvernului prin prezenta la motiune? Sau poate vreti sa vedeti cum Lilick e imbrancita si bruscata pentru doar crima de a fi INDRAZNIT. S-ar putea sa aveti ocazia, caci zgomotul a facut o echipa de la ProTV sa se apropie. Si atunci, atunci brusc s-a putut!

Ne-au trimis vreo doi colegi „binevoitori” sa ne… asigure conditiile optime de tastat, dar nu ne-au mai spus ca nu se poate. Ne huiduiesc de-ajuns fostii vecini din hol, relaxatii de la liga. Cand le ramane timp de respirat intre aplaudatul lui Boc si bruiatul opozitiei cand se exprima.

Asa ca stau acum in banca mea, in loja presei, la Parlament si astept sa-mi vad viitorul respirand.