Stau si-l ascult pe Boc previzionandu-mi iar viitorul luminos. Cica vom avea crestere economica in 2011, cica vom iesi din criza si atunci sa vezi, nenica, ce-o sa le pupam noi talpile ilustrilor portocalii de fericire.
Ciudat. Cam la fel vorbea si-acum un an. Doar ca atunci fericirea venea in 2010!
Ia stai un pic, nu cumva suntem in 2010? Ba se mai si termina… iar fericirea asta deja ne-a sarit la gat, ne-a sufocat discret, iar acum nu vrea sa respiram pana nu incasam lovitura de gratie.
Dar azi, ACUM, mai zvacnim si noi. Azi respiram! Azi speram ca intre inspiratie si expiratie se va naste din nou democratia in Romania. Azi speram ca un pitic sa pice pentru ca maine sa indraznim a respira din nou si rasturna si-un marinar.
Sunt la Parlament. Acum. Vreau si eu sa vad cum e cu respiratul asta. Vreau sa respir alaturi de opozitie. Vreau sa-i privesc in fata pe cei care vor sa respire pentru mine, in locul meu. Imi cer respiratia inapoi.