10 mai – La Multi Ani, ROMANIA!

P E T I Ţ I E

adresată Camerei Deputaţilor – 10 mai 2012

După 22 de ani de la Revoluţia anticomunistă din România, în viaţa poporului român încă observăm o perpetuare a atitudinii comuniste faţă de istoria noastră naţională. O anomalie inadmisibilă, inexistentă într-o ţară civilizată.

Independenţa României, încununarea războiului din 1877 elogiat în poeziile poeţilor noştri şi ilustrat de pictorii noştri, nu este încă o sărbătoare naţională.

Publicitate

Decesul politic al lui Hibernatus (de Tulcea!)

Prin revocarea din functie a domnilor Andrei Chliman – presedinte PNL Bucuresti si primar la sectorul 1, Dan Cristian Popescu – presedinte PNL sector 2 si potential candidat la primaria sector 2 si Geani Dinu – presedinte PNL sector 4 si potential candidat la primaria sector 4, revocare de astazi 9 aprilie 2012, Hibernatus de Tulcea, zis si George Crin Laurentiu Antonescu pe persoana fizica, tocmai si-a semnat actul de deces politic!

Decizia de astazi a lui Hibernatus (de Tulcea, bineinteles!) nu poate fi asemuita cu… nimic, intrucat nici unul dintre OAMENII care au detinut aceasta functie pana la el nu a facut ceva atat de stupid. Nu ma intelegeti gresit, nici macar nu incerc sa fac o comparatie intre actualul presedinte al PNL si cei care, inaintea lui, au condus intr-un mod mai mult decat onorabil partidul!

Dar sa revoci din functie trei presedinti de filiala exact inainte de a intra in campanie electorala pentru alegerile locale inseamna ca, ori esti inconstient politic si te pregatesti sa inchei socotelile cu politica, ori (si mai grav) esti un tradator care pregateste o vanzare politica in stil mare!

Cum nu stiu in care categorie sa il incadrez pe Hibernatus (de Tulcea!), mai bine zic: JOS CRIN ANTONESCU!  CALIN POPESCU TARICEANU din nou presedintele PNL!

A… era sa uit! Dan Cristian Popescu, GARANTAT de Calin Popescu Tariceanu si DEMIS de George Crin Laurentiu Antonescu!

Mitingistii de la Fantani!

Ieri am participat la actiunea grupului ce manifesta impotriva exploatarii prin fractionare hidraulica a gazelor de sist. Majoritatea sunt cei pe care ii vedem in fiecare seara manifestand de atatea saptamani in zona fantanilor de la Universitate. Eram cu totii aproximativ 150-160 de persoane. La borna km 0 inca vreo 40-50 asteptau semnalul pentru plecarea in mars catre Cotroceni. Momentul era unul foarte bun. Multe televiziuni, iar jandarmii oarecum legati de maini si de picioare de prezenta media!

In jurul orei 18:30 am propus sa plecam in mars catre Cotroceni, dar „sefii” nu-stiu-cui au spus ca ei merg „decat pana la Ministerul Mediului”! Ajunsi in Piata Unirii, am propus inca o data ca, dupa o scurta oprire la Laszlo Borbely, sa mergem la Cotroceni – pentru ca acolo se iau in fapt TOATE DECIZIILE! 

„Sefii” organizatiei lu’ peste-prajit mi-au repetat cumva iritati ca ei NU merg mai departe de Ministerul Mediului, ca pe ei nu ii intereseaza Basescu, ca e om si… mai greseste si el!

Concluzia este una singura: cei de la Fantani sunt ori pro-basisti ori sunt… pro-basisti!

Marea minune a postului Pastelui!

ZEUS IS BACK 🙂

Se vede ca suntem in apropierea sarbatorii pascale.

Incep sa se intample minuni! 😀

Acum vreo doua ore ma pregateam sa intru pe contul cel nou de Facebook. Deodata, soata mea cea tunsa si legitima, cu vocea aproape sugrumata de emotie, imi zice:

Te rog sa nu misti nimic… cred ca a inviat defunctu’!

Care defunct? intreb eu, mirat nevoie-mare.

Ultimul deces in familie a fost cel al bunicii mele din partea tatalui acum 40 de zile. Deci, destul de recent. Soata imi raspunde in stilu-i caracteristic:

Epistole, bineinteles, la cine altcineva te gandeai?

In prima faza am crezut ca sunt personajul principal al unei farse de prost gust, dar nu prea era stilul sifiliticei mele consoarte. Dupa care, cu teama parca, am introdus datele bine stiute in fereastra de conectare a FB si… (ce sa vezi?!) minune mare! Intr-adevar, EPISTOLE pentru ZEUS era acolo. De parca nimic nu se intamplase! Fara o vorba din partea Facebook, fara un cuvant, fara o explicatie, fara sa fac eu nimic, daaaaar… si cu ceva surprize! 😉 Incerc sa scriu un articol mai detaliat azi, adun probele si voi face publice si dovezile de rigoare. Ca am!

Concluzia: In postul Pastelui… miracles happen! 🙂

Inca una a’ la Chiorila!

Ieri, dupa discursul din plen… vizibil afectat de „atacul” bloggerilor liberali (si monarhisti pe deasupra! :P), Chiorila a dat iar cu maciuca in balta in deja cunoscutul stil bahico-mitocanesc!

In timp ce isi misca basescul hoit pe holurile palatului parlamentului inconjurat de o hoarda de pupi-in-basei, un grup de ziaristi a avut proasta inspiratie si „tupeul” sa il intrebe pe el, pe mister J&B, ce scop a avut discursul rostit in Parlament. Cu o fata chinuita de furie, care amintea parca de cea a Robertei Anal-strasse atunci cand il acuza pe Crin Antonescu de minciuna (tot astazi, dar ceva mai devreme), a inceput sa-si imprastie veninul prezidential in interiorul hoardei. Fara a fi atent ca era in raza de actiune a microfonului unui post de televiziune, a inceput sa le spuna pupi-in-baseilor care il conduceau (pe ultimul drum… speram eu!) pe un ton batjocoritor facand referire la jurnalisti: „atat au inteles astia din discursul meu?” si terminand cu „vai de mama lor, saraciii!„.

Acum, intre noi fie vorba, dom’ Bassila: care discurs? Care mesaj? Dar mai ales… care presedinte???

Involutia statului – reforma a la Base’

‎25-29 ianuarie 2012…

Forumul Economic Mondial de la Davos
Elvetia – nice country… curatenie desavarsita… vorba aia: ordine si disciplina ca la mama in gradina! Pana aici toate bune si frumoase. Doar pana aici… pentru ca vine randul Romaniei sa intre la „disecat” in ceea ce priveste modernizarea statului intre anii 2008-2011. De aici incolo lucrurile nu mai sunt nici bune si nicidecum frumoase!

Concluzia forumului este una pe care noi o cunoastem fara a fi nevoie de analiza acestuia: in perioada 2008-2011 Romania a INVOLUAT la toate capitolele la care a fost verificata. Asadar se cuvine sa „multumim” celor care ne-au condus in perioada de timp mai sus mentionata!

Va rog sa nu fiti rusinosi. Astept din partea voastra „multumiri” cat mai multe si mai diverse. 😀

First time I know my enemy!

3rd time fighting for my country.
1st time I know my enemy!

sursa foto: Jordyn

Durerea multora dintre noi, cei care ne-am servit patria intr-un moment al vietii… vazuti sau nevazuti… dintr-un birou sau chiar cu arma-n mana…
Prima oara cand ne cunoastem inamicul! 

… iar acesta s-a dovedit a fi tocmai acela odinioara aparat…   😦

Un popor de oi va da nastere unui guvern de lupi…

Candva anul trecut, un marinar vremelnic ocupant al postului de presedinte, desi fara motive clare sau importante, cerea sa se adreseze Parlamentului. Si s-a adresat! A emis o suma de acuzatii, o serie de ineptii si un numar de promisiuni. Gestul lui a fost urmat de o mirare generala: „Ce dracu’ avea asta asa important de zis?!?”

Si eu m-am alaturat mirarii generale. Mai practica de felul ei, nevasta mea „cea tunsa si legitima”, cu fleru-i inconfundabil pentru complot, a spus atunci unor amici ca singura afirmatie demna de luat in seama din partea chiorului (asa-l alinta ea pe marinar ;)) este invocata necesitate a unei platforme comune de comunicatii pentru institutiile publice. De-atunci… nevasta-mea asteapta!

Cateva zile mai tarziu, in presa fidelizata de bani publici a aparut discret si a trecut nesesizata de prea multi o stire… ca tot mai fusese mentionat proiectul si cateva luni mai devreme.

http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-8886250-inca-mega-structura-telecomunicatii-planuita-statul-roman-retea-tip-intranet-pentru-administratia-centrala-locala.htm

Si de-ar fi aprofundat mass-media subiectul, sunt sigur ca principala chestiune puricata seara prin platouri ar fi fost „cati maidanezi puteau fi sterilizati cu banii implicati de investitia sus-mentionata”  si facuta, evident, din banii publici. Dar, spre deosebire de alte proiecte si nevoi sine-qua-non ale statului roman amanate fara explicatii, acesta a aparut, s-a pus in miscare si a avansat incet si sigur… acum se afla pe ultimele doua sute de metri ale cursei sale de la studiu de fezabilitate la platforma functionala si implementata. Pana atunci… nevasta-mea vaneaza!

Sa ne intelegem clar: Romania are nevoie de simplificarea birocratiei din administratia publica, iar un sistem informatic eficient ar ajuta al dracului de mult, dincolo de orice alte speculatii legate de erori sau manipulari informatice ce pot ajunge sa controleze vieti.

Dar intr-o Romanie in care viata democratiei este sacrificata pe altarul economisirii enormei sume de 1 € (un euro) pe cap de locuitor, cine face asta si in timpul mandatului cui se intampla… conteaza si mai al dracului de mult! 😦

Intre timp… ne pregatim de alegeri… si intre timp… le comasam!

Demers pentru… normalitate

Nu va pretind sa ma credeti pe cuvant.

Va cer sa rasfoiti o carte de istorie… adevarata.

Nu va pretind sa deveniti regalisti.

Va cer doar sa incercati o intalnire cu istoria… adevarata.

Un rege în țara unui coate-goale…

Dimensiune geografica: ROMANIA.

Dimensiune temporala: anul 2011.

Dimensiune critica: Traian Basescu.

Iata cele trei dimensiuni ale existentei noastre arbitrar bidimensionale. Iata si cele trei motive necesare si suficiente pentru ca un demers pentru normalitate sa fie imperativ. Iata si cele trei motive pentru care astazi, acum mai mult decat oricand, devine evident ca istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se. Iar romanilor istoria le-a rezultat atat de des haină, incat te-ai fi asteptat sa-si fi-nvatat lectia din intelepciunea ei…

Nu sunt partizan al regalismului, nici vreun predicator al restauratiei, dar ma mandresc a fi un bun roman. Un roman care, fara false modestii sau prozelitism, intrezareste utilitatea unei reconcilieri a natiei sale cu istoria din care s-a nascut. Acestei natii utimele doua sute de ani i-au adus, cu bune si cu rele deopotriva, nu doar o identitate proprie mult contestata in trecut, ci si conducatorii aferenti diverselor perioade traversate. Nimic nu ar parea mai natural, in consecinta, decat a manifesta o bruma de respect, daca nu pentru persoana, macar pentru institutia reprezentata sau functia indeplinita de acesti fosti sefi de stat.

In „buna” traditie a matrasirii domnitorilor ce ne-am constituit-o drept carte de vizita atatea secole de-a randul, noi… nimic! Nimic nu parem a fi invatat din sapienta istoriei. Din pacate.

Parca iluminati insa de glasul experientei ultimelor decenii, am facut tentative de civilitate si am recunoscut statutul fostilor sefi de stat aflati inca in viata. Dar, condamnati la un coitus interruptus al intelectului colectiv, timidul inceput nu s-a soldat cu finalizarea proiectului initial. De ce spun asta? Pentru ca privesc, la peste douazeci de ani de la revolutie, generatii succesive invrajbite de manipulari abile al caror subiect este… (ati ghicit!)… tocmai justificarea ireverentei la adresa fostilor lor conducatori.

Departe de mine a-i considera chiar pe toti vrednici de cele mai inalte onoruri in stat sau candidati viabili la sanctificare! Dar, atunci cand inteligenta de nivel piciorul broastei devine termen de comparatie valabil, spun ca tara mea are nevoie de ajutor. Iar cand molima ce o macina este, in fapt, doar ghinionul auto-făurit de coate-goale si ignoranti, ajutorul este mai mult decat binevenit.

Cand reprezentativitatea statului este viciata de insusi exponentul sau vremelnic, cine ar fi mai potrivit sa oblojeasca ranile interesului national decat acei ce-odata au facut-o cu mandrie? In contextul acestor realitati, un om a intuit oportunitatea impacarii cu istoria, iar despre demersul sau va voi vorbi in curand.

Dezastru la bac!?! Mă mir că vă miră…

Cu mai bine de douazeci de ani in urma, schimbarea regimului politic a nascut in diversi visatori la titlul de reformatori doua sperante:

– ca-si vor pune amprenta asupra evolutiei generatiilor de invatacei ce vin din urma

– ca vor ramane in istorie (unul dintre ei sau toti laolalta) ca „parinti” ai scolii romanesti

An dupa an, guvern dupa guvern, ministru dupa ministru… toti si-au pus mintea cu scolari, parinti si dascali deopotriva. Rezultatele n-au intarziat sa apara: confuzia scolarilor, enervarea parintilor, nemultumirea dascalilor. Sistemul insusi s-a scarbit de inutilitatea public dovedita a demersului si a inceput sa scuipe rebuturi si sa inghita faliti. Profesori cu salarii degradante au devenit agenti de vanzari in timp ce fostii  lor elevi au ajuns la mana unor ex-secretare.

Nu spun ca actualul ministru ar fi mai rau decat precedentii. Cu siguranta nu este mai bun! Spun insa ca subventionarea comportamentului iresponsabil al elevilor n-a inceput acum.

Unde le era parintilor imaculata indignare cand le venea copilul acasa cu nota 10 si multumit de a fi putut copia? Unde le-a fost profesorilor corectitudinea cand trimiteau liceelor cate un semi-analfabet intens meditat in clasa a opta? Unde si-a ascuns ministerul mandria revolutionarelor masuri implementate cand „concursul dosarelor” a ingropat invatamantul superior sub zidul a sute si mii de sferto-docti?

Intre timp… un olimpic roman a fost recrutat de NASA,  intre timp… un profesor roman a fost angajat la Sorbona, intre timp… un chiulangiu roman a ajuns presedinte in unica tara unde a triumfat mitocania…

Îţi cer SĂ NU MAI TACI!

Eu am prieteni care nu tac.

Tu ai prieteni care nu inghit.

Ei au prieteni care nu accepta.

Dar, de cele mai multe ori, ne varsam obida in familie. Ne plangem saracia colegilor la fel de loviti. Ne marturisim greutatile prietenilor la fel de impovarati. Ne jeluim vecinilor la fel de indurerati. Si totusi, fiecare dintre noi are cate un prieten mai „curajos”. Un prieten care nu se teme, care vorbeste, care nu intelege sa ignore abuzurile guvernantilor. EL protesteaza! EL este vizibil! EL se face auzit! EL nu cade in pacatul tacerii! EL este asa cum multi ar vrea sa fie! EL are curajul de a se exprima!

Nu-ti cer sa-l cauti printre amicii tai.

Iti cer sa fii TU prietenul curajos al prietenilor tai!

Îţi cer SĂ NU MAI TACI!

Protestul Trădătorilor lui Băsescu

Terente al politicii din mahalale

Cand nu este lovit de mania grandorii, acea histrionica personalitate ce-i calca umanismul in picioare il terfeleste grav pe tovarasul nostru presedinte.

Il privim cum, penetrat profund de importanta functiei, pare-a uita ca rolul sau reclama decenta si integritate. Mai-mai c-am ridica si o spranceana daca n-am fi convinsi ca nu uitarea temporara este in culpa, ci nestiinta acestor notiuni dintru-‘nceput. Dar ignoranta nu poate fi vreodata valabil invocata, inaltele pozitii ocupate in stat in ultimele decenii i-ar cere just macar coloana vertebrala.

In loc de-a se dori cumva mai… „cititi”, ochii sticlosi, vesnic corupti de vreun lichid, se viseaza acest Terente al politicii dambovitene caruia cosânzene respirand strategii ministeriale ii lesina in… membru, prea-indestulate de ale sale dimensiuni si multi-satisfacute de tehnica-i exemplara!

Cu-asemenea iluzie a propriei valori, cum sa-l convingi pe visator ca 6 centimetri de… discurs nu sunt de-ajuns?

Zelos pizmaș fără de țintă

Refuz sa comentez ineptiile istorice perorate de un maniaco-depresiv tulburat de „apelo-dependenta” specifica nulitatilor cocotate prea sus. De ce am face-o noi cand nici macar ai lui nu-i pot justifica afirmatiile?

Banuitul sexaholic, aparent convins de utilitatea demersului sau, incerca sa faca apel la unicul simplism al alegatorului ce l-ar mai putea salta oleaca in sondaje. Cand colo, ce sa vezi? Or intelege ei, romanii, ca un narcisist politic de joasa speta are nevoie de doua undite pentru a pescui un singur peste, insa de data asta au ocolit momeala.

Pana si Gheorghe Samoaracapravecinului sau Vasile Bapeamatii s-au intrebat aseara nedumiriti: „Ce oare-o fi atat de patimas cand trage-n gol… ca n-are tinta?„

Precizari pentru talibani:

1. NU, nu sunt monarhist, nici membru de partid, nici „de dreapta” in acceptiunea monocolora data cuvantului de liderul vostru suprem.

2. DA, sunt om normal si am bun-simt*,… dar pot pricepe de ce voi cam aveti nevoie de dictionar sa-l intelegeti. 😦

* BUN-SIMT

Ce pot sa fac daca-s INCOMPETENT!?! Si imatur! Si superficiaaal… nevoie-mare!!!

Vitriolat cumva de discursul maretului lider nepereche,am simtit cum ma penetreaza o pofta nebuna de a reciti Constitutia.

Stiu, stiu, stiu… Distructiva pornire! Mai ales pentru un „alfabetizat”. Simplul fapt ca o pot citi ma semnaleaza ca suspect in ochii guvernantilor actuali. A mai si intelege cam ce-ar vrea sa spuna tanti Constitutia… m-a condamnat definitiv!

Ma numar printre cei ce-au repetat in van ca avem o Constitutie ce lasa prea mult loc bunului simt. Nu pentru ca ne-ar fi crezut legiuitorul prea cultivati, binecrescuti sau politicamente corecti. Nici pomeneala! Ci pentru ca n-a precizat expres constituanta adunare ca cei ce-o vor interpreta… sau indoi… sau ocoli… trebuie „musai si neaparat” sa fi absolvit cei sapte ani de-acasa!

Dar (pentru ca nu sunt complet cretin, probabil :(), spre oftica demagogului ce intentioneaza asemenea consti-revizuire drastica, iaca-na ce inteleg eu din dispretuita hartoaga:

1.     ACUM am reprezentanti care nu voteaza fara rezerve orice ineptie a puterii. Perfect normal – deoarece si cei ce n-au votat actuala putere trebuie sa fie reprezentati in Parlament.

AVANTAJE:                  avand imunitate, ei nu pot fi haituiti de putere si „convinsi”

DEZAVANTAJ:            in lipsa majoritatii, forta lor depinde de compromisuri

2.     ACUM pot sa iau bani de la soacra-mea ca sa-mi cumpar Logan fara sa ma acuze nimeni ca am fost in Spania sa fac rost de lovele din furat, cersit sau proxenetism.

AVANTAJE:                  acuzatia se probeaza, nu ma fortezi pe mine sa ma disculp

DEZAVANTAJ:            nici lui Udrea nu-i pot inventa dosare ca sa-i confisc averea 🙂

3.     ACUM deficitul maxim admis pentru un exercitiu bugetar nu este mentionat in Constitutie, desi se considera ca ar responsabiliza executivul si actiunile sale de administrare a statului.

AVANTAJE:                  frectie la picior de lemn, d-aia nu mai venea criza peste noi!!!

DEZAVANTAJ:            cum vor mai sti guvernantii cat de mult se mai  poate fura?

Populistul discurs de Robin Hood in budigai pe-alocuri manjiti de cacao le pute amatorilor neasteptat de imbietor, sunt sigur. La fel si ideile iluministe de a ma reorganiza in cnezate sau bordeluri ca sa-i devina vreunei blonde mult mai facila operatiunea atragerii de… fonduri.

Probabil eu sunt doar un INCOMPETENT care vrea alegeri anticipate pentru ca nu se mai simte in vreun reprezentat de cei trimisi in Parlament. Probabil doar eu sunt atat de IMATUR incat sa imi inchipui ca ar crea presedintele unei tari discutii sterile ca sa ne abata de la realele probleme ale acestei natii (incepand tocmai cu el!). Probabil numai eu pot fi in asa hal de SUPERFICIAL incat sa ma impiedic de o nenorocita de lege fundamentala in calea evolutiei noastre marete spre stadiul de legume.
PROBABIL eu merit toate aceste calificative, dar SIGUR el le-a castigat deplin!

Reforma statului: s-a intors dictatorul si Leana preda studentilor!

S-a reformat statul roman, fratilor!

Dar, ca in cazul oricarei reforme care se respecta, evidenta sa trebuie sa ne scuipe in fata. Doamne-fereste, sa nu cumva sa treaca pe langa suverani, iar ei sa nu-si dea seama! Asadar, reformatorul nostru comandant, penetrat profund de gandul ramanerii in istorie, s-a daruit cauzei nobile de a ne voievoda tinutul.

Deviza curajoasei antreprize? Pentru voi chiar si impotriva voastra!

Si daca pe parcurs o mai salvam si pe domnita de la penibilul, dar previzibilul rezultat al vreunui referendum… de ce nu? Doar bietii studenti abia asteapta sa fie luminati de doamna lector din a carei… gura experimentata sa-si poata culege intelepciunea pentru viitor.

Acum avem alternativa. Difuzati, ostenii mei!

Iar am lipsit mult timp de pe aici. Prea mult. Dar „cu folos” pentru viata personala. Insa mai putin „cu folos” pentru cea sociala.

Dar ce motiv mai bun as fi putut avea sa ma intorc la blogarit decat acesta?

De mult comentau pedeleprele cum ca n-ar avea opozitia nici o propunere concreta pentru guvernare. Si ce sa le raspunzi? Cam… nimic. Oricat de evident este privitorului detasat ca mai rau de-atat e greu sa faca cineva unei populatii guvernate.

Poate ca a fost mai bine insa ca si-au acordat timpul necesar pentru a veni cu o alternativa gandita riguros si bine argumentat decat sa se grabeasca ca fata mare la maritat si s-o scoata neviabila ca cea proprie oranjgutanilor.

BRAVO, baieti, macar acum stim despre ce vorbim!

document-2011-05-27-8742963-0-viziunea-economica-usl

Creierul nostru gandeste superb, dar lipseste cu desavarsire!

Hai c-am mai supravietuit unei Invieri.

Fara indigestii, fara gauri suplimentare perforate in curea, dar, mai ales, fara POTUL CEL MARE!!! In sirul anterior al mentionatilor „fara”, as traduce insuccesul meu prin <<fara sanse>>. Caci ultimii cinci ani de cotizant (relativ) fidel al Loteriei Romane se pare ca nu m-au invatat nimic. Nici lehamitea nevestei abordata saptamanal in cautarea inspiratiei numerice. Nici coincidentele bizare privind momentul castigarii unui report urias sau identitatea cate vreunui fericit incasator al lui.

Dar poate acum ma invat minte… Si zic poate pentru ca sunt mai mult decat constient de faptul ca sunt roman. Si n-om avea noi multe din cele ce altora prisosesc, dar nici altii n-au mult din ceea ce noua ne prisoseste: romanul e PERSEVERENT! El s-a calit in acesta arta nobila in secole, iar principali blamati si vinovati sunt infamii cuceritori ai Daciei, romanii.

De la o ramura lovita de intelepciune a stirpei lor cotropitoare am imprumutat un vechi dicton si l-am testat mostenitorilor in forma lui „perfectionata”.

ERRARE HUMANUM EST, PERSEVERARE DIABOLICUM

Pai, cat de prost sa fii sa pui asemenea informatie in mana co-nationalilor mei? Le dai de ales intre errare si perseverare. Ori, iertat sa-mi fie!, cui ii place sa greseasca???

Mai mult, stiuta-i treaba ca pentru errare ala nu-i romanas nascut din femeie sa se umezeasca suficient incat sa-i izvorasca repetitia… vreun premiu. In vreme ce perseverare vine singur cu bonificatia la pachet, caci diabolicum excita de milenii orice tartacuta vag populata de vreun neuron.

De ce ne mai miram de rezultat?

In alta ordine de idei, … care esti, frate, penetrat de inspiratie sa-mi spui si mie ce numere sa joc saptamana asta?     😀 )))

******************************************

UPDATE

Din ciclul „PROSTI NU E CINE FACE, PROSTI E CINE ZICE” constatam nu tocmai cu surprindere ca toate articolele care identificau un important contributor al campaniei portocalii din Arad in persoana norocosului care a castigat potul cel mare din data de 24 aprilie 2010 AU DISPARUT de pe internet. Pe cale de consecinta, TOATE link-urile ducand spre acestea afiseaza… nimic!!! Doar asa, de gust, pentru cunoscatori… daca se mai intreba cineva cum e cu libertatea presei si democratia pe la noi… 😦 (((

Pana cand ii mai lasam sa ne invinga prin uzura?

Intr-un oras in care freamata zilnic peste doua milioane de suflete, a aduna in putin mai mult de o saptamana peste o suta de mii de semnaturi este totusi un efort destul de consistent. Nu pentru ca n-ai avea (teoretic) de unde-ti alege posesorii de domiciliu stabil in capitala. Ci pentru ca blazarea alegatorului a atins cote alarmante. Nu mereu din ignoranta sau indolenta. In ultimii ani din sentimentul inutilitatii demersului.

Si totusi… o suta de mii in cateva zile??? Cand la un miting nici cu lumanarea nu identifici macar doua sute de bucuresteni in strada?

Ori, toti acesti bucuresteni au familii, au copii, au nepoti, au vecini, colegi, amante… fiecare o posibila semnatura, fiecare un posibil vot impotriva portocalizarii capitalei. Mai mult decat evidenta, asadar, reactia blondinei si a catelusilor sai din consiliul general: vreti referendum? Va dam referendum!

Ridiculizarea intregului demers s-a materializat intr-o forma care ridica batjocura la adresa populatiei la rangul de arta. Nu o intrebare, ci sapte. Nu clare, ci confuze. Nu la obiect, ci… „cum vrea muschiu’ lor„.

Pe ce mizeaza? Pe lipsa de timp si organizare a opozitiei pentru a mobiliza electoratul favorabil siesi. Pe scarba care se va instala in bucuresteanul de rand. Pe nebuloasa creata de textul intrebarilor.

Pana cand ii mai lasam sa ne invinga prin uzura?

„De ce Romania iese greu din recesiune? Ce spun oamenii de afaceri?”

Nu, nu este intrebarea retorica a unui dezamagit de eterna tranzitie a Romaniei de la criza la… crizati! A fost o intrebare pusa pe bune unor oameni implicati pe bune in economia de piata, in economia privata.

Pentru consumatorii de TVR si pentru ‘telectualii lu’ Base fiind acesta un concept abstract si fara fundament in societatea reala, probabil lamuriri suplimentare vor fi necesare. Precizam: economia privata este acea unica si foarte fraiera sursa de venituri la bugetul de stat.

Ceea ce liliputanul nostru premier numeste plus-valoarea adusa de masurile economice invizibile cu care se lauda alianta de guvernare ar fi, in traducere libera, efortul individual al unor naivi care refuza sa-si lase angajatii la mila statului marind numarul somerilor in Romania.

Ieri, la libraria Carturesti a avut loc prima dezbatere a Institutului Liberal „I.C. Bratianu”.

„De ce Romania iese greu din recesiune? Ce spun oamenii de afaceri?”

Stiti voi de ce sunteti niste misogini camuflati?

Pentru ca, fiindca si deoarece sunteti!

Sunteti misogini pentru ca v-a murit cavalerismul!

Pentru ca simplul fapt de a se fi nascut femeie nu califica o Venus scofalcita la inalte functii in stat. Pentru ca nu stiti sa amutiti intr-o profunda adoratie cand buzele-i lascive emit diamante de eruditie. Pentru ca in razboiul cu formele odinioara voluptuoase nu va capitulati fiinta si cugetarile. Pentru ca mai aveti cutezanta de a considera valide si alte solutii neizvorate din blonda aura de cap inconjuratoare a imperfectibilei Galateea.

O, demni urmasi ai lui Traian, sa-i aratam lui Dumas ca muschetarii n-au murit! Abandonati-va indrazneala si inchinati-i ei cetatea! Fiti cavaleri!

Incredintati-i bugetul Bucurestiului Elenei Udrea!!!

…dar poate totusi n-om fi chiar toti vreun neam de trepanati

si-alegeti pentru REFERENDUM sa semnati…

Referendum pentru București

Dragii mosului, nu-i mai bine sa aflam povestile adevarate?

Dragii mosului,

Stiti voi de ce mioarele din poveste cad mereu in gheara lupilor cei rai si iubitori de sange?

Deznodamantul previzibil al nefericitelor imblanite behaitoare se datoreaza unei lacune majore a sistemului de invatamant bucolic. Carevasazica, conform programei de studiu, categoria rumegatoare este privata de cercetarea temeinica a istoriei neamului propriu. Mai mult, nici faptele inaintasilor celebri nu-i sunt aduse la cunostinta ovinei de rand prea des. Bunaoara, cine i-ar putea acuza necunoasterea in lipsa informatiei? Caci orice lanoasa ce nu-si cunoaste istoria este condamnata sa o repete!

De astazi inainte insa, dragii mosului, nu mai puteti invoca ignoranta. De astazi ajutorul a venit. Depinde numai de voi sa profitati de el!

Institutul liberal „I. C. Bratianu”

– un proiect cu potential urias, un ajutor pentru o informare corecta –

 

Mare gala, mare!

Daca e vineri, e rost de gala! 🙂

Pentru cei cuprinsi de curiozitate si dornici a cunoaste temerarii din spatele identitatii de pe blog, venit-a ziua in care nelinistea va va fi satisfacuta.

Diseara ora 17.30

in Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române

Bulevardul Dacia nr. 12

Cu ajutorul hartii ajungeti la destinatie. Punctele marcate sunt (conform spuselor Luciei :), eu n-am nici o contributie) barlogurile conspirative de interes strategic din zona minata.

Pastrati harta!!! Nevasta ar putea avea nevoie de ea pentru a afla de unde vi se trage beatitudinea la intoarcerea acasa.

Intre timp…

N-am mai scris de-aproape o luna. Bolnav, obosit, plictisit, iar bolnav…

Intre timp o tipesa platinata si-a concretizat politic aspiratiile de jupaneasa a intregii capitale…

Intre timp un nou cod al muncii a alergat asumat prin Parlament sub ochii neputinciosi ai opozitiei…

Intre timp indolenta  protestatara a romanilor mai mult sau mai putin muncitori s-a intrupat intr-un sictir magistral la adresa intregii clase politice…

Intre timp vanzatorii de citrice indulcite au depistat oportunitatea bataliilor intestine in partid si-au declansat alegerile…

Intre timp reprezentanti de seama ai acestei tari ne-au dumirit ca functia lor nu este in folosul nostru, ci al lor…

Intre timp numarul unu in stat s-a zbarlit la expulzatorul rromilor din nou in caz ca nu fusese auzit intaia oara…

Intre timp am aflat ca un „impostor mojic” pe nume Avram Iancu a fost in fine desconspirat ca tortionar si pedepsit in consecinta…

Dar, de departe revarsand lumina asupra incurcaturii, constat ca cel mai important eveniment al lumii este demersul celor cu 500 de ani de istorie in carca de a-i invata pe cei cu 5.000 de ani de istorie in tolba cu ce se mananca si ce este aceea… ISTORIA! 😦

Si intre timp a izbucnit razboiul!

2010 – Gala Blog de blog

Tam-ta-taram-tararam: s-a strigat BINGO!!!

S-a incheiat concursul BLOG DE BLOG 2010. Consoarta mi se afla printre castigatori, amici buni de asemenea, urmeaza o gala in offline ce promite a fi eveniment de lichide marete impliniri… Ce pot spune? Abia astept.

Felicitari tuturor: concurenti, organizatori, juriu, laureati, carcotasi si ne-premiati. O initiativa minunata! Multumiri doamnei Lucia Verona pentru imbogatirea online-ului romanesc si efortul de a muta discutiile virtuale in offline unind acesti minunati oameni activi si in real.

* preluare de pe blogosphera.ro cu multumirile aferente. 🙂

„Nu o sa vă ţin mult pe jar, în ultima săptămână ne-am întâlnit în plen de două ori, pentru a stabili câştigătorii. Am reuşit să alegem, după discuţii aprinse, contraziceri, bere neagră, la fiecare categorie dintre cele 18, cel puţin un blog care să ne placă. În plus, fiecare membru al juriului a mai ales un blog căruia îi va oferi un premiu special. Pentru că la blogosphera.ro suntem două fete cucuiete şi pline de idei, vă anunţăm că vom da două premii speciale. Pentru că ne place! Şi pentru că eu mai am un blog, allias.ro, moment în care doresc să le mulţumesc celor care m-au nominalizat, în ciuda faptului că nu puteam participa.

Astfel, dragii mei, nu vă mai reţin. Să înceapă Gala online !

Membri ai juriului au fost: Simona Ionescu, Oana Stoica Mujea, Ştefania Coşovei, Matilda, Ioana Diaconescu, Adrian Năstase, Adi Hădean, Alex Mazilu, Chinezu, George Şerban, Horia Gârbea, Ionuţ Iancu. Partener: Blogosphera.ro. Organizator şi şef al comisiei: Lucia Verona.

Mulţumim tuturor celor care au participat, într-un fel sau altul, la acest concurs! Aţi fost minunaţi!

Câştigătorii Blog de Blog 2010 sunt:

Premii speciale din partea juriului
Alex Mazilu: Beţivul de cuvinte
GS: Vlad Petreanu
Matilda: Castelul de nisip
Chinezu: Cristina Bazavan
Simona Ionescu: Tiberiu Lovin
Ştefania: Aramis blog şi Adrian Suciu
Ionuţ Iancu: Asaftei Dragoş
Mona Ardeleanu şi Alina Bălan, de la blogul partener al juriului, blogosphera.ro, dă şi ea două premii: Titus Căpîlnean si Simona Catrina.

Categoria hotărâtă astăzi (la bere, evident) – New Entry
Andi Moisescu
Semanticus

Cel mai simpatic blogger:
Sibilla
Maminineta
RIM

Cel mai bun cititor/comentator de bloguri :
Cody
Nea Costache
Renata
Mofturi de ochelarist (rectificarea Luciei)

Cel mai bun blog vizual
Bucurestii noi şi vechi

Cel mai bun blog de sport:
Drop Gol

Cel mai bun blog de muzică:
Teo Negură
Muzică etc Acest blog primeşte şi un premiu special din partea Ioanei Diaconescu.

Blogul pasiunii
La această categorie, un membru al juriului a nominalizat-o pe Sharon Stone. Din păcate, Sharon Stone nu are blog, aşa că premiile au fost acordate unor bloggeri pasionaţi de ceea ce fac:
Tanti Jeni
Valive
Traducator de carte
Book Consumer
Titus
Zîna eficienţei
Eliza şi grădina ei
Adelin Petrişor

Cel mai activ blogger:
Piticu
Also sprach Zamolxis
Pixelul Albastru

Cel mai combativ blog:
Theodora
Milf şi Petrov
Popa Ţeapă

Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri :
Şi blondele gîndesc
Şi la vară cald
Diacritica

Cel mai bun blog de pastrare a memoriei:
Bucharest Unknown
Goldies

Cel mai informat blogger:
Marius Mina
Reţetele lui Radu

Cel mai bun blog al unui ziarist :
Victor Ciutacu
Alecu Racoviceanu

Cel mai bun pamfletar:
Sifilica Blenorel
Nea Stere Moshe&Mordechai

Cel mai bun blog politic/economic :
Lilick
Corina Creţu
Gabriela Creţu
Dan Mihalache

Blogul cu cel mai mult umor:
Adrian Voicu – Neliniştitu’
Groparu

Cel mai bun blog literar:
Cu cele trei secţiuni propuse de Horia Gârbea
Creaţie:
Radu Vancu
Octavian Soviany

Blog-jurnal:
Şerban Tomşa
Liviu Ioan Stoiciu
Critică:
Alex Ştefănescu

Juriul a acordat şi două premii pentru debut:
Creaţie: Ada Pavel
Critică: Mădălina Ionescu

Premiul de popularitate:
Daily Cotcodac

Mulţumim celor care au reuşit să stea treji până la această oră.
Marele premiu va fi anunţat la gala offline! Noapte bună!„

Bai, suveranilor, daca trei va spun ca ati iesit din criza, inseamna ca ati iesit!

Conform unei vechi reguli din lumea … cititorilor profesionisti, cel ametit de prea multa „citeala” este sfatuit sa ignore capacitatea proprie de a-si judeca actiunile atunci cand se afla sub influenta… volumelor intoxicante. De cate ori n-am auzit celebrul „daca doi iti spun ca esti beat, mergi de te culca”?

Conform aceluiasi model perfectionat, probabil, in deceniile sale de cititor profesionist, inegalabilul nostru lider ne trimite la culcare.

Nemernici cum ne stim, n-am inteles metafora cand ne-a dat chiar el verdictul iesirii din criza. Rabdator cu noi precum un dascal cu elevul care n-a inteles din prima, ne-a mai dat o sansa si si-a trimis menestrelul liliputan sa ne repete mesajul. O data… si inca o data… si iar… si-apoi din nou… Dar suveranii imbelici s-au incapatanat sa nu traiasca bine! Asadar, ca in orice caz de grava insubordonare, necesitand norodul masuri drastice, si-a desemnat ilustrul vechea purtatoare de biletele sa ne puna concret la punct.

Nu, economia nu a crescut doar cu un microscopic si intors din cifre 0,1%! Acesta este doar inceputul, doar primul rezultat vizibil al masurilor benefice aplicate de guvern economiei. In fapt, exista si alte rezultate pozitive, chiar daca sunt invizibile! Cel mai important este intrupat in iesirea turismului romanesc din criza.

Asadar, eu v-am spus ca tara a iesit din criza. A venit liliputanul si v-a spus si el ca economia a iesit din criza. Acum a venit si craiasa Carpatilor si v-a spus si ea ca o parte a economiei, turismul a iesit din criza. Pana cand nu vine si Eba sa va confirme ca frunza a iesit din criza… „ce ancora Cotrocenilor mei mai asteptati ca sa pricepeti odata, suveranilor?”.

Pentru cei ideologic nelamuriti: mars la culcare, nesimtitilor, ca noi ne-am instalat, ne place si mai stam!

Al dracu’ Blaga, a plecat inainte sa-i pun coruptia din vama in cap!

Coruptia in vami!

Ca acest stat este mai rau decat popa care ia si de pe viu si de pe mort, asta stie romanul meu prea bine. Cat de mult ia insa statul de la viu si mort si cum o face neoficial si prin intermediul sistemului vamal, asta este mai greu de inteles. Poate mie sau altora ni se pare evident, dar exista si tanti Ana din scara de alaturi care, plina de naduf, comenta ieri la non-stop-ul din colt cu vanzatoarea:

„Deh, maica, in loc sa ne mareasca pensiile, sta toata ziua cu gura pe pedeleii lui si tipa la vamesi. Ce atat caz, ca toti baga mana, maica! Care-i prost si nu ia? Da’ totusi, cat sa fure si aia, mai fetica? Ca arunca niste sume… de te sperii… Pai ce, ei n-au sefi sa-i vada?„

Tocmai aici era problema, tanti Ana! Ca au sefi!

Dar nu e orb mai mare decat cel ce NU VREA sa vada. Iar noi s-ar presupune sa inghitim galusca aia cu „plateam taxa de protectie la liderii de sindicat”…

Nu ma intelegeti gresit. In sinea mea, sunt convins ca liderii de sindicat din toata tara si din toate ramurile sunt prieteni la catarama cu un fel sau altul de „vanzari anterioare”, mosteniri surpriza de la matusi Tamare si neveste administratori de geniu ale unor firme de super succes care desfasoara contracte cu statul. Rare exceptii! In ORICE guvernare!

Dar de aici si pana la a crede ca in sindicat se oprea caracatita spagilor e cale taaaaare lunga. Insa tanti Ana nu stie. Tanti Ana merge la vot convinsa de justitia televizata. Tanti Ana este inclinata sa creada. Pentru ca tanti Ana nu intelege exact cum vamesul buclucas, avand liderul de sindicat ca un fel de sefulet, mai are totusi si alt sef. Iar seful lui are si el un sef. Iar acesta are, la randul lui, altul… si tot asa.

„Da’ cat, Doamne iarta-ma!, or fi putut sa ia?„

Oh, tanti Ana, Doamne iarta-ma!, mult-mult-muuuult rau!

Si ca sa nu stam cu bomba-n buzunar, de frica exploziei, mai dam si mai departe ca sa ne tina in functie si sa nu stricam bunatate de aranjament, nu? 😉

Pai, daca-i rost de-o flegma, vrem si noi!

Adica, ma rog frumos, ce n-ati inteles, bai suveranilor?

Eu, Zeus-imparat, cel mai-cel mai perfect, fost bisnitar, fost ne-nomenclaturist la Anvers, fost ne-securist comandant de nava, fost ministru de exceptie, fost primar cu realizari marete, fost si actual presedinte jucatoro-reformator, unicul si singurul cinstit al tarii, am zis:

„Daca stie arestatii care e mama si tata coruptilor din vama, sa scuipe si gura lor un nume, o atentie, o maslina, ceva… ca sa le scape fundu’ de iminenta intalnire cu sapunul ne-lichid din dusurile infecte de la mititica.”

Iar mai apoi, tot eu, Zeus-imparat, le-am dat si cu raspunsul corect pe la nas si le-am indicat regina spagilor pe undeva prin sindicate. Tot ce mai aveau mujicii de intuit…, eh, de fapt nu mai conteaza, o sa le trimit un SMS cu numele exact ca sa n-o dea in bara cu ghicitul.

Si s-a executat!

Ce este atat de greu de inteles? Trec peste scarba cu care maritul vomita peste Constitutie si prevazuta lui impartialitate, ignor verdictele enuntate in cazuri inca nejudecate, ma prefac surd si chior la targurile pe care le ofera public unor „presupusi” vinovati, dar peste un lucru nu pot trece: flegma pe care ostentativ o arunca in fata cetateanului de rand.

Suveranul tolerant la scandaluri, alergic la politicieni, invadat de birocratie si penetrat in profunzime de grija caprei vecinului vames, acest moral suveran NU STIE CINE A FOST PRESEDINTELE tarii mancate de putreziciunea coruptiei in ultimii sase ani!

Sa ne radem cu si de Sfantul Valentin!

Suntem o familie de consumatori de targuri! Noi. Adica eu si ei. Adica, familia mea. Consumatori de targuri de carte. Mi se pare o optiune exceptionala: varietate a ofertelor si reduceri substantiale. Pentru un buget familial care dedica sume aproape egale cartilor si alimentelor pe saptamana, targurile sunt alternativa avantajoasa la magazinul on-line de carte.

Asadar, cu experienta anilor trecuti cand editurile au fost nelipsite de la targurile de Sf. Valentin din capitala, am purces ieri la vanat de chilipiruri tiparite si muzica la pachet – alta pasiune familiala. Nu sarbatorim in mod special aceasta zi, dar mi-am zis ca impusc doi iepuri dintr-un foc si am plecat insotit de consoarta-valentina. 🙂

Cand colo… surpriza!

Criza s-a facut simtita nu doar in numarul si calitatea vizitatorilor targului, dar si in indoielnica oferta a expozantilor. Mai mult, anul acesta editurile se pare ca au considerat romanii care sarbatoresc Ziua indragostitilor niste analfabeti total dezinteresati de slova scrisa sau muzica buna. Si as fi protestat in sinea mea fata de politica lor de promovare daca nu m-as fi lovit „in direct si exclusivitate” de confirmarea politicii lor de marketing.

Doua pitzi cu cizme rosii lungi, prea lungi, peste o palma deasupra genunchilor, tocuri de 9 si fustite la granita cizmelor. Voit imbracate asemanator, as zice eu. Fustele rosii, ca si cizmele. Una cu haina de blana scurta gri, una cu sacou gri si fular portocaliu. Ambele tapetate cu fard, ruj si rimel. Ambele pavazate cu ineluse, cercelusi, bratarele si lantisoare.

Pitzi cu blana: Da, fata, ce luzăr! Eu ii zic sa-mi ia carti si el imi aduce enciclopedie. Se vede ca-i bosorog. Asta de tarot n-a auzit? Nu se inventase pe vremea lui?

Pitzi cu fular: Hi-hi-hi. Uite-l si pe-al meu cum se uita ca idiotu’ la bijuteriile alea… Al meu m-a intrebat ce muzica imi place si i-am zis ca Iglesias, iar el mi-a adus niste chestii vechi fara strop de ritm in ele.

Pitzi cu blana: Ha-ha-ha! Mai bine ii ziceai aur din start, proasto.

Pitzi cu fular: Da, tu. Auzi, fata, tu ai auzit ca si tata lu’ Enrique cantă?

q. e. d.

… a pierdut o buna ocazie sa ramana filozof…

Iar ne-a vorbit „premierul” Basescu. Ieri si-a sacrificat ora de relaxare de la gura… sticlei pentru a ne da vesti bune si foarte bune despre viitorul tarii. Despre ce? Despre subiectele lui favorite: criza si moguli! Respectiv, cat de bine e cu criza si cat de rau e cu mogulii.

Tara merge atat de bine incat nu mai avem nevoie nici macar sa tragem ultima transa de la FMI. Traducere: i-a dat Jeffrey peste bot si l-a trimis sa se imprumute de pe piata interna ca tot e dobanda de trei ori mai mare.

O sa folosim totusi ceva bani de la UE. Traducere: astia inca ne mai dau de frica sa nu intram in colaps si sa ajungem la mila lor… ca noi n-avem insule profitabile ca grecii si nici turism sa ne scoata din rahat.

IAR suntem pe drumul cel bun si am iesit din criza. Traducere: daca ati terminat economiile pe care le aveati la banci, e timpul sa intrati si in banii de la saltea.

Pe plan mondial problemele financiare s-au terminat, insa traim o noua criza a datoriilor suverane. Traducere: stiti voi banii aia pe care i-am imprumutat noi si v-am zis ca sunt pentru pensiile si salariile voastre, nu pentru contractele cu prietenii nostri? Eh, a venit vremea sa-i mai dam si inapoi.

Reforma statului continua. Traducere: si concedierile continua, si taierile continua, sitelegondolele continua, si salile de sport la sate continua…

Acum nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de roadele masurilor competente aplicate de guvern. Traducere: in principiu ne-am cam facut plinul, dar mai vrem un mandat ca sa ne fericim si stranepotii. Nu-i asa ca va bucurati?

Vom continua pe aceeasi linie chiar daca nu le convine domnilor Vantu si Voiculescu. Traducere: pai, se putea sa-i uitam pe Vantu si Voiculescu??? De la unul mi se trage primul mandat, de la altul cel de-al doilea. Dar acum nu le mai zic moguli ca m-au avertizat consilierii ca s-a plictisit lumea.

Avand in vedere cat de bine ne merge, opozitia va cadea in ridicol fiindca nimeni nu are nevoie de solutiile lor. Traducere: daca tot s-au unit astia, hai sa iesim si noi cu ceva declaratii optimiste ca-n alegeri si sa-i numim comunisti ca a mers perfect pana acuma.

Un acord (doar asa, ca sa fie!) cu FMIul, negocieri cu Comisia Europeana, discutii cu Banca Mondiala, ceva imprumuturi de pe la bancile interne, inca un angajament, inca o centura de siguranta si… „toate masurile necesare pentru iesirea din criza”…

Una peste alta, mai mult ne-a pus pe ganduri decat ne-a linistit. Stim si ce-a vrut el sa zica, dar stim si ce-am inteles noi.

„SA TRAITI BINE, romani!” versus „Mai traiti, romani?„