Schengen – Între interese financiare şi interese… financiare?

Spun, de aproape un an, că motivul real pentru care România nu este lăsată să adere la spaţiul Schengen, este Portul Constanta!
De ce? Simplu! În condiţiile în care România ar adera la spaţiul Schengen, portul Constanţa ar deveni singurul port Schengen cu dechidere la Marea Neagră. „OK”.. o să spuneţi? „Şi ce-i cu asta?” Iar aici, la această întrebare, răspunsul este unul strict economic!

Ce ar avea de pierdut Olanda şi Germania – şi am luat aici doar doua exemple! – ţări cu porturi Schengen? Bani… foarte mulţi bani. Multe miliarde de euro… Anual! De unde? Din taxele vamale şi accizele la care sunt supuse mărfurile care intra prin aceste două porturi, venind din afara UE! Or, în condiţiile în care Constanţa ar deveni port Schengen, o mare parte din aceste sume ar ajunge la bugetul României!

Să nu mai vorbim despre celelalte avantaje economice (şi nu numai!) conexe, pe care România le-ar putea avea: fonduri europene, locuri de muncă, modernizarea infrastructurii navale, rutiere, feroviare!

Părerea mea? România va intra în Schengen doar atunci când ţările care vor avea de suferit dpdv economic în urma aderării ţării noastre îşi vor fi găsit una sau mai multe alternative, care să le ajute să-şi panseze rănile financiare cauzate de pierderea exclusivităţii!P.S. Pentru cei care nu cunosc mecanismul/sistemul vamal: În momentul în care o marfă intră într-o ţară, în urma plăţii de taxe vamale, accize, TVA şi alte taxe!!, marfa respectivă se consideră a fi una indigenizată! În cazul nostru, atunci când o marfă vine din afara teritoriului comunitar, ea devine indigenizată, adică, poate circula liber, fără taxe, pe teritoriul UE, din momentul plăţii taxelor vamale, accizelor, TVA si/sau altor taxe, către statul membru UE, prin frontiera căruia marfa a intrat în Comunitate!