Sorin „recidivează” cu o poezie senzaţională. O dovadă clară a faptului că recidiva poate fi benefică şi plină de substanţă!
„Lumea vieţii”
Odată, într-o frântură de clipă
sfărâmată de atingerea irepetabilului,
am obidit dorinţa, supunând-o ca apa,
unei curgeri la marginea inefabilului.
Crezând, ocolit-am năluci de frica urii
si m-am zidit în afară, uitând ce-i viaţa.
Iubind, orbit-am in faţa rugăciunii
şi s-au alcătuit tăceri de speranţă.
Caut in şoaptă un drum necenzurat,
iar cerul se lasă uşor să cuprindă
atât o iubire contemplată curat,
cât si rugăciunea aninată la grindă.
În umbra ţărânei, o ştiu confirmat,
se cerne, în taină, ciudatul răspuns.
Viaţa iubeşte omul cu cord despicat
şi lumea zâmbeşte când el e răpus.
Ciudată e viaţa.
Ciudată e lumea.
Ciudat sunt şi eu,
dar taina ce leagă
vieţile şi lumea,ca aţa,
este veşnic iubirea, ce naşte mereu
prin mine pe ,,tu”, prin tine pe,, eu”.