Oare cati respira recunoscatori din mila tatucului de la Cotroceni? Dar maine, cati vor mai respira?

Citeam postul Luciei Verona astazi cand transpirata, prafuita si legitima mea jumatate mi se intoarce de la miting. De la Cotroceni. De la barlogul lui Zeus.

Ca bucurestenii iar au stralucit prin absenta, a inteles biata de ea. Sau, ma rog, n-a prea inteles, dar s-a invatat cu dezamagirile.

Ca jandarmii au lovit nejustificat un batran pentru vina de a fi inclinat gardul pe care se sprijinea si asa s-a ajuns la altercatii si huiduieli, iar a inteles mandra mea. Erau spiritele incinse.

Ca s-au numarat sindicalistii din trei in cinci si le-au dat din 4.000 de participanti anuntati doar vreo mie si ceva, a inteles mititica si asta. Sunt si ei amarati, amenintati cu concedierea, manipulati sau intoleranti la ultraviolete.

Si ca, la vreun sfert de ora dupa ce s-au imprastiat protestatarii, i-a oprit masina coloana oficiala a maritului intrand pe poarta din spate a Cotrocenilor, si asta a inteles indignata mea. Si au inteles si violetii care-i strigau lui Zeus sa iasa afara la o baie de multime de ce nu le-a dat satisfactie. Ca nu era acasa!

Dar, desi nu e deloc celebra prin firea prea ingaduitoare, nimic din toate acestea nu i-au scos atatea flacari din priviri ca vecina intalnita pe scara blocului. O romanca! O pensionara! O… binevoitoare!

Vazand-o cu megafonul pe umar, o intreaba unde a fost. I se raspunde, cere lamuriri, ii explica nebunica mea cum e cu „nu vrem o noua dictatura si inca unul care ne f… dupa placul inimii lui si pune pumnul in gura presei ca sa nu afle nimeni si sa cumpere bilete la spectacol” si i-o trage posesoarea de restante istorice la intretinere: „Da’ ce-aveti, mama, tot cu el? Lasa-l sa le inchida gura ca ne-am saturat de atatea discutii. Sa taca toti si sa-l lase in pace sa faca el cum vrea, c-o sti mai bine ca noi ca-i om umblat! Nu e el, saracu’, destul de suparat cu criza asta, il mai suparati si voi cu mitingurile, mama? Nu va ganditi ce facem daca-l pierdem si p-asta? Ca e de-al nostru, nu cu mogulii, el e cu poporu’…

Care-va-sa-zica, deci… pricepeti intr-un final si intrezariti in ultimul ceas stralucirea astrului ce va lumineaza, idiotilor! Da, voi, la voi ma refeream. Voi, prostii astia care vreti masele in gura si nu va donati dintii cu inchinaciunea cuvenita in fata auritului pumn devenit si secera si ciocan. Voi, prostii astia care murdariti trotuarul resedintei lui Zeus cu sudalmele si fluieraturile voastre manipulate. Voi, prostii astia care, in ireverenta voastra de neinteles, refuzati sa va admiteti conditia mizera de gandaci. Aliniati-va, neadaptatilor, muscati tarana in fata calcaiului olimpian si implorati-va curmarea suferintei de a exista.

Suveranii au pus botu’ la „moguli si grupuri de interese”, n-au nevoie de ajutorul vostru sa le salvati pensiile, salariile si chestia aia… cum dracu se numea… aia mica… cum ii zice… aaa…. asta… libertatea, ma! De EI are grija Zeus, prostilor!

Anunțuri

9 responses to “Oare cati respira recunoscatori din mila tatucului de la Cotroceni? Dar maine, cati vor mai respira?

  1. In sensul asta m-a „lovit” si pe mine azi la miting o proasta derutata, in momentul in care ii strigam cu punct si virgula sobolanului sa iasa afara din palat sa faca o baie de multime (in momentul ala nu stiam sigur daca e sau nu e). Cica ea n-a venit sa il dea jos pe basescu, ci sa „il roage” sa nu promulge legile reducerilor. Va imaginati pe langa cati idioti trecem uneori fara sa ne dam seama?

  2. Recunoșteam că sunt mistreț. Am greșit. Recunosc că sunt gândac. Dar țărâna … tot n’o mușc.

    Nu mă miră. Sunt mulți sărmani care nu mai gândesc. Există ca să existe. Atât.

  3. Ce-ar fi, cum ar fi, dacă am avea toţi, unul câte unul, unul după altul, unul împreună cu altul, o problemă „personală” cu Băsescu, cu Boc, cu dna Udrea, cu Videanu, cu magnaţii, cu bancherii, cu „iluminaţii”, ştiutorii şi stăpânii zilelor noastre (şi ale lor!, din păcate sau din fericire), cu toţi şi cu toate?

    Ce-ar fi, cum ar fi, dacă n-am mai privi, studia, aprecia, înghiţi pe nemestecate, râgâind satisfăcuţi in secunda doi, de la nivel de individ (care nu e sinonim cu gândac, oricât ar părea de curios entomologilor), de la nivel de persoană şi personalitate?

    Întrebări retorice, desigur.
    Că dacă n-ar fi retorice, ar fi naşpa.
    Ghici pentru cine?

  4. Te socheaza existenta atator cretini. O pensionara ne povestea la Cotroceni ca un alt pensionar a apostrofat-o ca ” il deranjam pe bietul om” ( adica pe basea!!!) !!!! Era foarte suparata acea doamna ca mai exista cretini care se tarasc in fata basescului si a hoardei lui de pedelei.
    Astia sunt spalati pe creier de Aleodor Manolea. Poate vom reusi sa-i tratam cu violet. Macar sa fie o ameliorare…. 😀
    Lilick ,nu am inteles prea bine, aia il ruga sa o sau sa nu o ?!!! 😀

  5. Sper că ai printat textul ăsta şi l-ai multiplicat, nu neapărat pe violet, că se sperie oamenii.
    Şi i l-ai pus şi babei la cutia poştală, la uşă, pe toate palierele…
    Că noi ştim, şi babele nu te caută pe blog… 😉

  6. Pingback: Se incearca distrugerea institutiei primarului « Hai ca se poate!

  7. Vă mai aduceți aminte de „civilii” de la mineriade, cu încurajările lor? Cînd era vorba de coana Didina, securista străzii, de la nr. 23, m-am resemnat. Dar, cînd o doamna respectabila și respectată, fiică și soție de general (adevărat, nu pe puncte), mi-a spus „ce dacă îi bat? nu i-am pus eu să vorbească de la balcon!” m-am gîndit foarte serios că ar trebui să plec naibii de-aici.
    Dar pînă la urmă n-am plecat. Să plece ei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s