Si eu m-am alaturat mirarii generale. Mai practica de felul ei, nevasta mea “cea tunsa si legitima”, cu fleru-i inconfundabil pentru complot, a spus atunci unor amici ca singura afirmatie demna de luat in seama din partea chiorului (asa-l alinta ea pe marinar ) este invocata necesitate a unei platforme comune de comunicatii pentru institutiile publice. De-atunci… nevasta-mea asteapta!

Cateva zile mai tarziu, in presa fidelizata de bani publici a aparut discret si a trecut nesesizata de prea multi o stire… ca tot mai fusese mentionat proiectul si cateva luni mai devreme.

http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-8886250-inca-mega-structura-telecomunicatii-planuita-statul-roman-retea-tip-intranet-pentru-administratia-centrala-locala.htm

Si de-ar fi aprofundat mass-media subiectul, sunt sigur ca principala chestiune puricata seara prin platouri ar fi fost “cati maidanezi puteau fi sterilizati cu banii implicati de investitia sus-mentionata“  si facuta, evident, din banii publici. Dar, spre deosebire de alte proiecte si nevoi sine-qua-non ale statului roman amanate fara explicatii, acesta a aparut, s-a pus in miscare si a avansat incet si sigur… acum se afla pe ultimele doua sute de metri ale cursei sale de la studiu de fezabilitate la platforma functionala si implementata. Pana atunci… nevasta-mea vaneaza!

Sa ne intelegem clar: Romania are nevoie de simplificarea birocratiei din administratia publica, iar un sistem informatic eficient ar ajuta al dracului de mult, dincolo de orice alte speculatii legate de erori sau manipulari informatice ce pot ajunge sa controleze vieti.

Dar intr-o Romanie in care viata democratiei este sacrificata pe altarul economisirii enormei sume de 1 € (un euro) pe cap de locuitor, cine face asta si in timpul mandatului cui se intampla… conteaza si mai al dracului de mult!

Intre timp… ne pregatim de alegeri… si intre timp… le comasam!

Nu va pretind sa ma credeti pe cuvant.

Va cer sa rasfoiti o carte de istorie… adevarata.

Nu va pretind sa deveniti regalisti.

Va cer doar sa incercati o intalnire cu istoria… adevarata.

Dimensiune geografica: ROMANIA.

Dimensiune temporala: anul 2011.

Dimensiune critica: Traian Basescu.

Iata cele trei dimensiuni ale existentei noastre arbitrar bidimensionale. Iata si cele trei motive necesare si suficiente pentru ca un demers pentru normalitate sa fie imperativ. Iata si cele trei motive pentru care astazi, acum mai mult decat oricand, devine evident ca istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se. Iar romanilor istoria le-a rezultat atat de des haină, incat te-ai fi asteptat sa-si fi-nvatat lectia din intelepciunea ei…

Nu sunt partizan al regalismului, nici vreun predicator al restauratiei, dar ma mandresc a fi un bun roman. Un roman care, fara false modestii sau prozelitism, intrezareste utilitatea unei reconcilieri a natiei sale cu istoria din care s-a nascut. Acestei natii utimele doua sute de ani i-au adus, cu bune si cu rele deopotriva, nu doar o identitate proprie mult contestata in trecut, ci si conducatorii aferenti diverselor perioade traversate. Nimic nu ar parea mai natural, in consecinta, decat a manifesta o bruma de respect, daca nu pentru persoana, macar pentru institutia reprezentata sau functia indeplinita de acesti fosti sefi de stat.

In “buna” traditie a matrasirii domnitorilor ce ne-am constituit-o drept carte de vizita atatea secole de-a randul, noi… nimic! Nimic nu parem a fi invatat din sapienta istoriei. Din pacate.

Parca iluminati insa de glasul experientei ultimelor decenii, am facut tentative de civilitate si am recunoscut statutul fostilor sefi de stat aflati inca in viata. Dar, condamnati la un coitus interruptus al intelectului colectiv, timidul inceput nu s-a soldat cu finalizarea proiectului initial. De ce spun asta? Pentru ca privesc, la peste douazeci de ani de la revolutie, generatii succesive invrajbite de manipulari abile al caror subiect este… (ati ghicit!)… tocmai justificarea ireverentei la adresa fostilor lor conducatori.

Departe de mine a-i considera chiar pe toti vrednici de cele mai inalte onoruri in stat sau candidati viabili la sanctificare! Dar, atunci cand inteligenta de nivel piciorul broastei devine termen de comparatie valabil, spun ca tara mea are nevoie de ajutor. Iar cand molima ce o macina este, in fapt, doar ghinionul auto-făurit de coate-goale si ignoranti, ajutorul este mai mult decat binevenit.

Cand reprezentativitatea statului este viciata de insusi exponentul sau vremelnic, cine ar fi mai potrivit sa oblojeasca ranile interesului national decat acei ce-odata au facut-o cu mandrie? In contextul acestor realitati, un om a intuit oportunitatea impacarii cu istoria, iar despre demersul sau va voi vorbi in curand.

An dupa an, guvern dupa guvern, ministru dupa ministru… toti si-au pus mintea cu scolari, parinti si dascali deopotriva. Rezultatele n-au intarziat sa apara: confuzia scolarilor, enervarea parintilor, nemultumirea dascalilor. Sistemul insusi s-a scarbit de inutilitatea public dovedita a demersului si a inceput sa scuipe rebuturi si sa inghita faliti. Profesori cu salarii degradante au devenit agenti de vanzari in timp ce fostii  lor elevi au ajuns la mana unor ex-secretare.

Nu spun ca actualul ministru ar fi mai rau decat precedentii. Cu siguranta nu este mai bun! Spun insa ca subventionarea comportamentului iresponsabil al elevilor n-a inceput acum.

Unde le era parintilor imaculata indignare cand le venea copilul acasa cu nota 10 si multumit de a fi putut copia? Unde le-a fost profesorilor corectitudinea cand trimiteau liceelor cate un semi-analfabet intens meditat in clasa a opta? Unde si-a ascuns ministerul mandria revolutionarelor masuri implementate cand “concursul dosarelor” a ingropat invatamantul superior sub zidul a sute si mii de sferto-docti?

Intre timp… un olimpic roman a fost recrutat de NASA,  intre timp… un profesor roman a fost angajat la Sorbona, intre timp… un chiulangiu roman a ajuns presedinte in unica tara unde a triumfat mitocania…

Tu ai prieteni care nu inghit.

Ei au prieteni care nu accepta.

Dar, de cele mai multe ori, ne varsam obida in familie. Ne plangem saracia colegilor la fel de loviti. Ne marturisim greutatile prietenilor la fel de impovarati. Ne jeluim vecinilor la fel de indurerati. Si totusi, fiecare dintre noi are cate un prieten mai “curajos”. Un prieten care nu se teme, care vorbeste, care nu intelege sa ignore abuzurile guvernantilor. EL protesteaza! EL este vizibil! EL se face auzit! EL nu cade in pacatul tacerii! EL este asa cum multi ar vrea sa fie! EL are curajul de a se exprima!

Nu-ti cer sa-l cauti printre amicii tai.

Iti cer sa fii TU prietenul curajos al prietenilor tai!

Îţi cer SĂ NU MAI TACI!

Protestul Trădătorilor lui Băsescu

Il privim cum, penetrat profund de importanta functiei, pare-a uita ca rolul sau reclama decenta si integritate. Mai-mai c-am ridica si o spranceana daca n-am fi convinsi ca nu uitarea temporara este in culpa, ci nestiinta acestor notiuni dintru-’nceput. Dar ignoranta nu poate fi vreodata valabil invocata, inaltele pozitii ocupate in stat in ultimele decenii i-ar cere just macar coloana vertebrala.

In loc de-a se dori cumva mai… “cititi”, ochii sticlosi, vesnic corupti de vreun lichid, se viseaza acest Terente al politicii dambovitene caruia cosânzene respirand strategii ministeriale ii lesina in… membru, prea-indestulate de ale sale dimensiuni si multi-satisfacute de tehnica-i exemplara!

Cu-asemenea iluzie a propriei valori, cum sa-l convingi pe visator ca 6 centimetri de… discurs nu sunt de-ajuns?

Banuitul sexaholic, aparent convins de utilitatea demersului sau, incerca sa faca apel la unicul simplism al alegatorului ce l-ar mai putea salta oleaca in sondaje. Cand colo, ce sa vezi? Or intelege ei, romanii, ca un narcisist politic de joasa speta are nevoie de doua undite pentru a pescui un singur peste, insa de data asta au ocolit momeala.

Pana si Gheorghe Samoaracapravecinului sau Vasile Bapeamatii s-au intrebat aseara nedumiriti: “Ce oare-o fi atat de patimas cand trage-n gol… ca n-are tinta?“

Precizari pentru talibani:

1. NU, nu sunt monarhist, nici membru de partid, nici “de dreapta” in acceptiunea monocolora data cuvantului de liderul vostru suprem.

2. DA, sunt om normal si am bun-simt*,… dar pot pricepe de ce voi cam aveti nevoie de dictionar sa-l intelegeti.

* BUN-SIMT

Stiu, stiu, stiu… Distructiva pornire! Mai ales pentru un “alfabetizat”. Simplul fapt ca o pot citi ma semnaleaza ca suspect in ochii guvernantilor actuali. A mai si intelege cam ce-ar vrea sa spuna tanti Constitutia… m-a condamnat definitiv!

Ma numar printre cei ce-au repetat in van ca avem o Constitutie ce lasa prea mult loc bunului simt. Nu pentru ca ne-ar fi crezut legiuitorul prea cultivati, binecrescuti sau politicamente corecti. Nici pomeneala! Ci pentru ca n-a precizat expres constituanta adunare ca cei ce-o vor interpreta… sau indoi… sau ocoli… trebuie “musai si neaparat” sa fi absolvit cei sapte ani de-acasa!

Dar (pentru ca nu sunt complet cretin, probabil ), spre oftica demagogului ce intentioneaza asemenea consti-revizuire drastica, iaca-na ce inteleg eu din dispretuita hartoaga:

1.     ACUM am reprezentanti care nu voteaza fara rezerve orice ineptie a puterii. Perfect normal – deoarece si cei ce n-au votat actuala putere trebuie sa fie reprezentati in Parlament.

2.     ACUM pot sa iau bani de la soacra-mea ca sa-mi cumpar Logan fara sa ma acuze nimeni ca am fost in Spania sa fac rost de lovele din furat, cersit sau proxenetism.

DEZAVANTAJ:            nici lui Udrea nu-i pot inventa dosare ca sa-i confisc averea

3.     ACUM deficitul maxim admis pentru un exercitiu bugetar nu este mentionat in Constitutie, desi se considera ca ar responsabiliza executivul si actiunile sale de administrare a statului.

Populistul discurs de Robin Hood in budigai pe-alocuri manjiti de cacao le pute amatorilor neasteptat de imbietor, sunt sigur. La fel si ideile iluministe de a ma reorganiza in cnezate sau bordeluri ca sa-i devina vreunei blonde mult mai facila operatiunea atragerii de… fonduri.

Probabil eu sunt doar un INCOMPETENT care vrea alegeri anticipate pentru ca nu se mai simte in vreun reprezentat de cei trimisi in Parlament. Probabil doar eu sunt atat de IMATUR incat sa imi inchipui ca ar crea presedintele unei tari discutii sterile ca sa ne abata de la realele probleme ale acestei natii (incepand tocmai cu el!). Probabil numai eu pot fi in asa hal de SUPERFICIAL incat sa ma impiedic de o nenorocita de lege fundamentala in calea evolutiei noastre marete spre stadiul de legume.
PROBABIL eu merit toate aceste calificative, dar SIGUR el le-a castigat deplin!

Dar, ca in cazul oricarei reforme care se respecta, evidenta sa trebuie sa ne scuipe in fata. Doamne-fereste, sa nu cumva sa treaca pe langa suverani, iar ei sa nu-si dea seama! Asadar, reformatorul nostru comandant, penetrat profund de gandul ramanerii in istorie, s-a daruit cauzei nobile de a ne voievoda tinutul.

Deviza curajoasei antreprize? Pentru voi chiar si impotriva voastra!

Si daca pe parcurs o mai salvam si pe domnita de la penibilul, dar previzibilul rezultat al vreunui referendum… de ce nu? Doar bietii studenti abia asteapta sa fie luminati de doamna lector din a carei… gura experimentata sa-si poata culege intelepciunea pentru viitor.

Dar ce motiv mai bun as fi putut avea sa ma intorc la blogarit decat acesta?

De mult comentau pedeleprele cum ca n-ar avea opozitia nici o propunere concreta pentru guvernare. Si ce sa le raspunzi? Cam… nimic. Oricat de evident este privitorului detasat ca mai rau de-atat e greu sa faca cineva unei populatii guvernate.

Poate ca a fost mai bine insa ca si-au acordat timpul necesar pentru a veni cu o alternativa gandita riguros si bine argumentat decat sa se grabeasca ca fata mare la maritat si s-o scoata neviabila ca cea proprie oranjgutanilor.

BRAVO, baieti, macar acum stim despre ce vorbim!

document-2011-05-27-8742963-0-viziunea-economica-usl

Fara indigestii, fara gauri suplimentare perforate in curea, dar, mai ales, fara POTUL CEL MARE!!! In sirul anterior al mentionatilor “fara”, as traduce insuccesul meu prin <<fara sanse>>. Caci ultimii cinci ani de cotizant (relativ) fidel al Loteriei Romane se pare ca nu m-au invatat nimic. Nici lehamitea nevestei abordata saptamanal in cautarea inspiratiei numerice. Nici coincidentele bizare privind momentul castigarii unui report urias sau identitatea cate vreunui fericit incasator al lui.

Dar poate acum ma invat minte… Si zic poate pentru ca sunt mai mult decat constient de faptul ca sunt roman. Si n-om avea noi multe din cele ce altora prisosesc, dar nici altii n-au mult din ceea ce noua ne prisoseste: romanul e PERSEVERENT! El s-a calit in acesta arta nobila in secole, iar principali blamati si vinovati sunt infamii cuceritori ai Daciei, romanii.

De la o ramura lovita de intelepciune a stirpei lor cotropitoare am imprumutat un vechi dicton si l-am testat mostenitorilor in forma lui “perfectionata”.

ERRARE HUMANUM EST, PERSEVERARE DIABOLICUM

Pai, cat de prost sa fii sa pui asemenea informatie in mana co-nationalilor mei? Le dai de ales intre errare si perseverare. Ori, iertat sa-mi fie!, cui ii place sa greseasca???

Mai mult, stiuta-i treaba ca pentru errare ala nu-i romanas nascut din femeie sa se umezeasca suficient incat sa-i izvorasca repetitia… vreun premiu. In vreme ce perseverare vine singur cu bonificatia la pachet, caci diabolicum excita de milenii orice tartacuta vag populata de vreun neuron.

De ce ne mai miram de rezultat?

In alta ordine de idei, … care esti, frate, penetrat de inspiratie sa-mi spui si mie ce numere sa joc saptamana asta?     )))

******************************************

UPDATE

Din ciclul “PROSTI NU E CINE FACE, PROSTI E CINE ZICE” constatam nu tocmai cu surprindere ca toate articolele care identificau un important contributor al campaniei portocalii din Arad in persoana norocosului care a castigat potul cel mare din data de 24 aprilie 2010 AU DISPARUT de pe internet. Pe cale de consecinta, TOATE link-urile ducand spre acestea afiseaza… nimic!!! Doar asa, de gust, pentru cunoscatori… daca se mai intreba cineva cum e cu libertatea presei si democratia pe la noi… (((

Si totusi… o suta de mii in cateva zile??? Cand la un miting nici cu lumanarea nu identifici macar doua sute de bucuresteni in strada?

Ori, toti acesti bucuresteni au familii, au copii, au nepoti, au vecini, colegi, amante… fiecare o posibila semnatura, fiecare un posibil vot impotriva portocalizarii capitalei. Mai mult decat evidenta, asadar, reactia blondinei si a catelusilor sai din consiliul general: vreti referendum? Va dam referendum!

Ridiculizarea intregului demers s-a materializat intr-o forma care ridica batjocura la adresa populatiei la rangul de arta. Nu o intrebare, ci sapte. Nu clare, ci confuze. Nu la obiect, ci… “cum vrea muschiu’ lor“.

Pe ce mizeaza? Pe lipsa de timp si organizare a opozitiei pentru a mobiliza electoratul favorabil siesi. Pe scarba care se va instala in bucuresteanul de rand. Pe nebuloasa creata de textul intrebarilor.

Pana cand ii mai lasam sa ne invinga prin uzura?

Pentru consumatorii de TVR si pentru ‘telectualii lu’ Base fiind acesta un concept abstract si fara fundament in societatea reala, probabil lamuriri suplimentare vor fi necesare. Precizam: economia privata este acea unica si foarte fraiera sursa de venituri la bugetul de stat.

Ceea ce liliputanul nostru premier numeste plus-valoarea adusa de masurile economice invizibile cu care se lauda alianta de guvernare ar fi, in traducere libera, efortul individual al unor naivi care refuza sa-si lase angajatii la mila statului marind numarul somerilor in Romania.

Ieri, la libraria Carturesti a avut loc prima dezbatere a Institutului Liberal “I.C. Bratianu”.

“De ce Romania iese greu din recesiune? Ce spun oamenii de afaceri?”

Asa ca de maine trec si eu pe tigara electronica.

Stiu de la ei ca doar tigarile electronice de calitate te pot ajuta cu adevarat sa renunti la fumat. Am aflat ca in online exista site-uri care cica ofera o tigara electronica mai ieftina, dar care, in afara de a fi putin mai ieftina, nu este decat o mare dezamagire. Multi dintre cei care au folosit-o s-au intors dupa o perioada de timp la tigara clasica.

O sa folosesc si eu tigareta electronica originala Sailebao, dispozitiv cu care pot sa renunt definitiv la fumat. Mai multe informaţii la tigara electronica.

Sunteti misogini pentru ca v-a murit cavalerismul!

Pentru ca simplul fapt de a se fi nascut femeie nu califica o Venus scofalcita la inalte functii in stat. Pentru ca nu stiti sa amutiti intr-o profunda adoratie cand buzele-i lascive emit diamante de eruditie. Pentru ca in razboiul cu formele odinioara voluptuoase nu va capitulati fiinta si cugetarile. Pentru ca mai aveti cutezanta de a considera valide si alte solutii neizvorate din blonda aura de cap inconjuratoare a imperfectibilei Galateea.

O, demni urmasi ai lui Traian, sa-i aratam lui Dumas ca muschetarii n-au murit! Abandonati-va indrazneala si inchinati-i ei cetatea! Fiti cavaleri!

Incredintati-i bugetul Bucurestiului Elenei Udrea!!!

Referendum pentru București

Stiti voi de ce mioarele din poveste cad mereu in gheara lupilor cei rai si iubitori de sange?

Deznodamantul previzibil al nefericitelor imblanite behaitoare se datoreaza unei lacune majore a sistemului de invatamant bucolic. Carevasazica, conform programei de studiu, categoria rumegatoare este privata de cercetarea temeinica a istoriei neamului propriu. Mai mult, nici faptele inaintasilor celebri nu-i sunt aduse la cunostinta ovinei de rand prea des. Bunaoara, cine i-ar putea acuza necunoasterea in lipsa informatiei? Caci orice lanoasa ce nu-si cunoaste istoria este condamnata sa o repete!

De astazi inainte insa, dragii mosului, nu mai puteti invoca ignoranta. De astazi ajutorul a venit. Depinde numai de voi sa profitati de el!

Institutul liberal “I. C. Bratianu”

- un proiect cu potential urias, un ajutor pentru o informare corecta -

, e rost de gala!

Pentru cei cuprinsi de curiozitate si dornici a cunoaste temerarii din spatele identitatii de pe blog, venit-a ziua in care nelinistea va va fi satisfacuta.

Cu ajutorul hartii ajungeti la destinatie. Punctele marcate sunt (conform spuselor Luciei , eu n-am nici o contributie) barlogurile conspirative de interes strategic din zona minata.

Pastrati harta!!! Nevasta ar putea avea nevoie de ea pentru a afla de unde vi se trage beatitudinea la intoarcerea acasa.

Intre timp o tipesa platinata si-a concretizat politic aspiratiile de jupaneasa a intregii capitale…

Intre timp un nou cod al muncii a alergat asumat prin Parlament sub ochii neputinciosi ai opozitiei…

Intre timp indolenta  protestatara a romanilor mai mult sau mai putin muncitori s-a intrupat intr-un sictir magistral la adresa intregii clase politice…

Intre timp vanzatorii de citrice indulcite au depistat oportunitatea bataliilor intestine in partid si-au declansat alegerile…

Intre timp reprezentanti de seama ai acestei tari ne-au dumirit ca functia lor nu este in folosul nostru, ci al lor…

Intre timp numarul unu in stat s-a zbarlit la expulzatorul rromilor din nou in caz ca nu fusese auzit intaia oara…

Intre timp am aflat ca un “impostor mojic” pe nume Avram Iancu a fost in fine desconspirat ca tortionar si pedepsit in consecinta…

Dar, de departe revarsand lumina asupra incurcaturii, constat ca cel mai important eveniment al lumii este demersul celor cu 500 de ani de istorie in carca de a-i invata pe cei cu 5.000 de ani de istorie in tolba cu ce se mananca si ce este aceea… ISTORIA!

Si intre timp a izbucnit razboiul!

S-a incheiat concursul BLOG DE BLOG 2010. Consoarta mi se afla printre castigatori, amici buni de asemenea, urmeaza o gala in offline ce promite a fi eveniment de lichide marete impliniri… Ce pot spune? Abia astept.

Felicitari tuturor: concurenti, organizatori, juriu, laureati, carcotasi si ne-premiati. O initiativa minunata! Multumiri doamnei Lucia Verona pentru imbogatirea online-ului romanesc si efortul de a muta discutiile virtuale in offline unind acesti minunati oameni activi si in real.

* preluare de pe blogosphera.ro cu multumirile aferente.

“Nu o sa vă ţin mult pe jar, în ultima săptămână ne-am întâlnit în plen de două ori, pentru a stabili câştigătorii. Am reuşit să alegem, după discuţii aprinse, contraziceri, bere neagră, la fiecare categorie dintre cele 18, cel puţin un blog care să ne placă. În plus, fiecare membru al juriului a mai ales un blog căruia îi va oferi un premiu special. Pentru că la blogosphera.ro suntem două fete cucuiete şi pline de idei, vă anunţăm că vom da două premii speciale. Pentru că ne place! Şi pentru că eu mai am un blog, allias.ro, moment în care doresc să le mulţumesc celor care m-au nominalizat, în ciuda faptului că nu puteam participa.

Astfel, dragii mei, nu vă mai reţin. Să înceapă Gala online !

Membri ai juriului au fost: Simona Ionescu, Oana Stoica Mujea, Ştefania Coşovei, Matilda, Ioana Diaconescu, Adrian Năstase, Adi Hădean, Alex Mazilu, Chinezu, George Şerban, Horia Gârbea, Ionuţ Iancu. Partener: Blogosphera.ro. Organizator şi şef al comisiei: Lucia Verona.

Mulţumim tuturor celor care au participat, într-un fel sau altul, la acest concurs! Aţi fost minunaţi!

Câştigătorii Blog de Blog 2010 sunt:

Premii speciale din partea juriului
Alex Mazilu: Beţivul de cuvinte
GS: Vlad Petreanu
Matilda: Castelul de nisip
Chinezu: Cristina Bazavan
Simona Ionescu: Tiberiu Lovin
Ştefania: Aramis blog şi Adrian Suciu
Ionuţ Iancu: Asaftei Dragoş
Mona Ardeleanu şi Alina Bălan, de la blogul partener al juriului, blogosphera.ro, dă şi ea două premii: Titus Căpîlnean si Simona Catrina.

Categoria hotărâtă astăzi (la bere, evident) – New Entry
Andi Moisescu
Semanticus

Cel mai simpatic blogger:
Sibilla
Maminineta
RIM

Cel mai bun cititor/comentator de bloguri :
Cody
Nea Costache
Renata
Mofturi de ochelarist (rectificarea Luciei)

Cel mai bun blog vizual
Bucurestii noi şi vechi

Cel mai bun blog de sport:
Drop Gol

Cel mai bun blog de muzică:
Teo Negură
Muzică etc Acest blog primeşte şi un premiu special din partea Ioanei Diaconescu.

Blogul pasiunii
La această categorie, un membru al juriului a nominalizat-o pe Sharon Stone. Din păcate, Sharon Stone nu are blog, aşa că premiile au fost acordate unor bloggeri pasionaţi de ceea ce fac:
Tanti Jeni
Valive
Traducator de carte
Book Consumer
Titus
Zîna eficienţei
Eliza şi grădina ei
Adelin Petrişor

Cel mai activ blogger:
Piticu
Also sprach Zamolxis
Pixelul Albastru

Cel mai combativ blog:
Theodora
Milf şi Petrov
Popa Ţeapă

Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri :
Şi blondele gîndesc
Şi la vară cald
Diacritica

Cel mai bun blog de pastrare a memoriei:
Bucharest Unknown
Goldies

Cel mai informat blogger:
Marius Mina
Reţetele lui Radu

Cel mai bun blog al unui ziarist :
Victor Ciutacu
Alecu Racoviceanu

Cel mai bun pamfletar:
Sifilica Blenorel
Nea Stere Moshe&Mordechai

Cel mai bun blog politic/economic :
Lilick
Corina Creţu
Gabriela Creţu
Dan Mihalache

Blogul cu cel mai mult umor:
Adrian Voicu – Neliniştitu’
Groparu

Cel mai bun blog literar:
Cu cele trei secţiuni propuse de Horia Gârbea
Creaţie:
Radu Vancu
Octavian Soviany

Blog-jurnal:
Şerban Tomşa
Liviu Ioan Stoiciu
Critică:
Alex Ştefănescu

Juriul a acordat şi două premii pentru debut:
Creaţie: Ada Pavel
Critică: Mădălina Ionescu

Premiul de popularitate:
Daily Cotcodac

Mulţumim celor care au reuşit să stea treji până la această oră.
Marele premiu va fi anunţat la gala offline! Noapte bună!“

Ce-ar fi sa incepeti cu DOSARUL FLOTA!!!

Conform aceluiasi model perfectionat, probabil, in deceniile sale de cititor profesionist, inegalabilul nostru lider ne trimite la culcare.

Nemernici cum ne stim, n-am inteles metafora cand ne-a dat chiar el verdictul iesirii din criza. Rabdator cu noi precum un dascal cu elevul care n-a inteles din prima, ne-a mai dat o sansa si si-a trimis menestrelul liliputan sa ne repete mesajul. O data… si inca o data… si iar… si-apoi din nou… Dar suveranii imbelici s-au incapatanat sa nu traiasca bine! Asadar, ca in orice caz de grava insubordonare, necesitand norodul masuri drastice, si-a desemnat ilustrul vechea purtatoare de biletele sa ne puna concret la punct.

Nu, economia nu a crescut doar cu un microscopic si intors din cifre 0,1%! Acesta este doar inceputul, doar primul rezultat vizibil al masurilor benefice aplicate de guvern economiei. In fapt, exista si alte rezultate pozitive, chiar daca sunt invizibile! Cel mai important este intrupat in iesirea turismului romanesc din criza.

Asadar, eu v-am spus ca tara a iesit din criza. A venit liliputanul si v-a spus si el ca economia a iesit din criza. Acum a venit si craiasa Carpatilor si v-a spus si ea ca o parte a economiei, turismul a iesit din criza. Pana cand nu vine si Eba sa va confirme ca frunza a iesit din criza… “ce ancora Cotrocenilor mei mai asteptati ca sa pricepeti odata, suveranilor?”.

Pentru cei ideologic nelamuriti: mars la culcare, nesimtitilor, ca noi ne-am instalat, ne place si mai stam!

Azi am implinit un an. La multi ani mie, blogulet movulet!

Felicitarile, masa si dansul… la anu’ si la multi ani!

Cum v-am placut in ultimele douasprezece luni?

*

P.S.     Atentie la raspuns… ca nu mai fac cinste.

Ca acest stat este mai rau decat popa care ia si de pe viu si de pe mort, asta stie romanul meu prea bine. Cat de mult ia insa statul de la viu si mort si cum o face neoficial si prin intermediul sistemului vamal, asta este mai greu de inteles. Poate mie sau altora ni se pare evident, dar exista si tanti Ana din scara de alaturi care, plina de naduf, comenta ieri la non-stop-ul din colt cu vanzatoarea:

“Deh, maica, in loc sa ne mareasca pensiile, sta toata ziua cu gura pe pedeleii lui si tipa la vamesi. Ce atat caz, ca toti baga mana, maica! Care-i prost si nu ia? Da’ totusi, cat sa fure si aia, mai fetica? Ca arunca niste sume… de te sperii… Pai ce, ei n-au sefi sa-i vada?“

Tocmai aici era problema, tanti Ana! Ca au sefi!

Dar nu e orb mai mare decat cel ce NU VREA sa vada. Iar noi s-ar presupune sa inghitim galusca aia cu “plateam taxa de protectie la liderii de sindicat”…

Nu ma intelegeti gresit. In sinea mea, sunt convins ca liderii de sindicat din toata tara si din toate ramurile sunt prieteni la catarama cu un fel sau altul de “vanzari anterioare”, mosteniri surpriza de la matusi Tamare si neveste administratori de geniu ale unor firme de super succes care desfasoara contracte cu statul. Rare exceptii! In ORICE guvernare!

Dar de aici si pana la a crede ca in sindicat se oprea caracatita spagilor e cale taaaaare lunga. Insa tanti Ana nu stie. Tanti Ana merge la vot convinsa de justitia televizata. Tanti Ana este inclinata sa creada. Pentru ca tanti Ana nu intelege exact cum vamesul buclucas, avand liderul de sindicat ca un fel de sefulet, mai are totusi si alt sef. Iar seful lui are si el un sef. Iar acesta are, la randul lui, altul… si tot asa.

“Da’ cat, Doamne iarta-ma!, or fi putut sa ia?“

Oh, tanti Ana, Doamne iarta-ma!, mult-mult-muuuult rau!

Si ca sa nu stam cu bomba-n buzunar, de frica exploziei, mai dam si mai departe ca sa ne tina in functie si sa nu stricam bunatate de aranjament, nu?

Eu, Zeus-imparat, cel mai-cel mai perfect, fost bisnitar, fost ne-nomenclaturist la Anvers, fost ne-securist comandant de nava, fost ministru de exceptie, fost primar cu realizari marete, fost si actual presedinte jucatoro-reformator, unicul si singurul cinstit al tarii, am zis:

“Daca stie arestatii care e mama si tata coruptilor din vama, sa scuipe si gura lor un nume, o atentie, o maslina, ceva… ca sa le scape fundu’ de iminenta intalnire cu sapunul ne-lichid din dusurile infecte de la mititica.”

Iar mai apoi, tot eu, Zeus-imparat, le-am dat si cu raspunsul corect pe la nas si le-am indicat regina spagilor pe undeva prin sindicate. Tot ce mai aveau mujicii de intuit…, eh, de fapt nu mai conteaza, o sa le trimit un SMS cu numele exact ca sa n-o dea in bara cu ghicitul.

Si s-a executat!

Ce este atat de greu de inteles? Trec peste scarba cu care maritul vomita peste Constitutie si prevazuta lui impartialitate, ignor verdictele enuntate in cazuri inca nejudecate, ma prefac surd si chior la targurile pe care le ofera public unor “presupusi” vinovati, dar peste un lucru nu pot trece: flegma pe care ostentativ o arunca in fata cetateanului de rand.

Suveranul tolerant la scandaluri, alergic la politicieni, invadat de birocratie si penetrat in profunzime de grija caprei vecinului vames, acest moral suveran NU STIE CINE A FOST PRESEDINTELE tarii mancate de putreziciunea coruptiei in ultimii sase ani!

Asadar, cu experienta anilor trecuti cand editurile au fost nelipsite de la targurile de Sf. Valentin din capitala, am purces ieri la vanat de chilipiruri tiparite si muzica la pachet – alta pasiune familiala. Nu sarbatorim in mod special aceasta zi, dar mi-am zis ca impusc doi iepuri dintr-un foc si am plecat insotit de consoarta-valentina.

Cand colo… surpriza!

Criza s-a facut simtita nu doar in numarul si calitatea vizitatorilor targului, dar si in indoielnica oferta a expozantilor. Mai mult, anul acesta editurile se pare ca au considerat romanii care sarbatoresc Ziua indragostitilor niste analfabeti total dezinteresati de slova scrisa sau muzica buna. Si as fi protestat in sinea mea fata de politica lor de promovare daca nu m-as fi lovit “in direct si exclusivitate” de confirmarea politicii lor de marketing.

Doua pitzi cu cizme rosii lungi, prea lungi, peste o palma deasupra genunchilor, tocuri de 9 si fustite la granita cizmelor. Voit imbracate asemanator, as zice eu. Fustele rosii, ca si cizmele. Una cu haina de blana scurta gri, una cu sacou gri si fular portocaliu. Ambele tapetate cu fard, ruj si rimel. Ambele pavazate cu ineluse, cercelusi, bratarele si lantisoare.

q. e. d.

Angajam papagali specie rara avis pentru stagiu scurt la obiectiv frontalier. Precizam: conditii de lucru deosebite, stresul garantat, ture abundente, mobilier si renovari periodice, echipament de protectie si ascultare asigurat de catre angajator. Doritorii sunt rugati sa se adreseze Ministerului Papagalilor si Internelor – persoana de contact Stenograma CIRIPEL sau email la ciripesc@papagalulderomanica.eu.

Tara merge atat de bine incat nu mai avem nevoie nici macar sa tragem ultima transa de la FMI. Traducere: i-a dat Jeffrey peste bot si l-a trimis sa se imprumute de pe piata interna ca tot e dobanda de trei ori mai mare.

O sa folosim totusi ceva bani de la UE. Traducere: astia inca ne mai dau de frica sa nu intram in colaps si sa ajungem la mila lor… ca noi n-avem insule profitabile ca grecii si nici turism sa ne scoata din rahat.

IAR suntem pe drumul cel bun si am iesit din criza. Traducere: daca ati terminat economiile pe care le aveati la banci, e timpul sa intrati si in banii de la saltea.

Pe plan mondial problemele financiare s-au terminat, insa traim o noua criza a datoriilor suverane. Traducere: stiti voi banii aia pe care i-am imprumutat noi si v-am zis ca sunt pentru pensiile si salariile voastre, nu pentru contractele cu prietenii nostri? Eh, a venit vremea sa-i mai dam si inapoi.

Reforma statului continua. Traducere: si concedierile continua, si taierile continua, sitelegondolele continua, si salile de sport la sate continua…

Acum nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de roadele masurilor competente aplicate de guvern. Traducere: in principiu ne-am cam facut plinul, dar mai vrem un mandat ca sa ne fericim si stranepotii. Nu-i asa ca va bucurati?

Vom continua pe aceeasi linie chiar daca nu le convine domnilor Vantu si Voiculescu. Traducere: pai, se putea sa-i uitam pe Vantu si Voiculescu??? De la unul mi se trage primul mandat, de la altul cel de-al doilea. Dar acum nu le mai zic moguli ca m-au avertizat consilierii ca s-a plictisit lumea.

Avand in vedere cat de bine ne merge, opozitia va cadea in ridicol fiindca nimeni nu are nevoie de solutiile lor. Traducere: daca tot s-au unit astia, hai sa iesim si noi cu ceva declaratii optimiste ca-n alegeri si sa-i numim comunisti ca a mers perfect pana acuma.

Un acord (doar asa, ca sa fie!) cu FMIul, negocieri cu Comisia Europeana, discutii cu Banca Mondiala, ceva imprumuturi de pe la bancile interne, inca un angajament, inca o centura de siguranta si… “toate masurile necesare pentru iesirea din criza”…

Una peste alta, mai mult ne-a pus pe ganduri decat ne-a linistit. Stim si ce-a vrut el sa zica, dar stim si ce-am inteles noi.

“SA TRAITI BINE, romani!” versus “Mai traiti, romani?“

Sigur, am mai avut dreapta cu stanga, dar stanga respectiva a devenit apoi democrato-liberala si de dreapta (!). Am mai avut si stanga cu dreapta, dar alianta maronie ne-a explodat in fata si au ramas doar portocalele. Apoi am avut alegeri si acolo ne-am furat-o rau. Mai mult, omu’ negru ne-a trimis la tribunal ca altfel nu ne pune prim-ministru. Si nu ne-a pus… L-a pus pe-al lui! Unde am ajuns vedem cu totii!

Pentru un moment numai, hai sa incercam sa trecem peste varza ideologica si sa gandim logic. Ce mai avem de pierdut? Ce mama dracului altceva am fi putut face?

Mergi pe strada, mergi la treaba, mergi la film, mergi la plimbare si peste tot auzi acelasi lucru: cand o sa uite opozitia de certuri si orgolii si o sa ne scape de astia? In ultima vreme este singura intrebare recurenta pe buzele tuturor celor care NU traiesc bine. Si majoritatea ciuruita NU traieste bine!

De altfel, cam asta se aude zilnic de peste tot: “UNITI-VA SI SCAPATI-NE NAIBII DE ASTIA!”

Pe cine reprezentati, domnilor? Poporul? Daca poporul poate trece peste diferenta ideologica intr-o neaosa fratie cu dracul pana trece puntea, cine suntem noi sa comentam?

Nu vreau nici macar sa ma gandesc ce-ar fi sa nu functioneze. Cu orice risc, trebuie incercat! Pledez insa pentru optimism si va intreb: dar daca merge? Cat mai suntem dispusi sa sacrificam din romani si Romania doar ca sa nu riscam?

P.S. Ha, daca eu nu stiu sa zic bine in proza, va explica Elfy in rime. Toti mogulii impreuna

Sunt judete intregi care nu il egaleaza nici pe departe, iar numarul de persoane fizice si juridice cotizante la buget este impresionant. Ba unele sectoare sunt prin ele insele adevarate fabrici de lovele si se mai fac… (sectorul unu ne sta demna marturie). Nici o noutate pana aici, doar simpla observatie. Nu saracia se imparte, ci prea-plinul.

Insa tentanta prajitura are o mare hiba: nu vine la pachet virgina! E feliata gata, mititica, si provoaca indigestie din prea multa imbuibare si decidentilor ne-portocalii. Ori suncile si celulita sunt apanajul oranjgutanilor nostri. Ce, ne-am tampit? Doar n-o sa ni-i “liposuctionam” tocmai acum cu anu’ electoral batand in poarta!

Cum se intampla de obicei pe la noi, arunca o blonda un bolovan in balta, milioane de destepti se chinuie s-o scoata, vuiesc ziare, bloguri si televiziuni vreo patru zile si-apoi… apoi nimic! Blonda, dupa bunu-i obicei, o da cotita, media e asaltata de alte stringente sinucideri, aliante sau inmormantari, sideratii politici uita de unde incepuse conflictul caci nu se face sa traiesti in trecut, iar proiectelul cu pricina merge inainte pe sest.

Care-ar fi problema? Peste vreo luna-doua dezvaluim in direct si exclusivitate vreo stenograma senzationala, arestam preventiv vreun pericol public “infarctizat” si intre timp, cand fraierii musca momeala, trecem noi frumusel proiectul prin Parlameeennnt… Doar n-o fi prima oara!

Trebuie sa fii bizon, gibon sau cel putin cretin sa nu mirosi strategia portocalie. Previzibila miscare! Dar cat de cretini ar trebui sa fie doua milioane de bucuresteni si inca vreun milion de flotanti si chiriasi nedeclarati sa se lase?

Găzescu este in plin proces de recrutare. Firma de distributie de pumni pe care o patroneaza s-a vazut afectata de criza globala si nevoita sa-si diversifice obiectul de activitate. Asa ca, manager de soi cum il stim, Gazescu decide sa-si extinda afacerile in domeniul emiterii de noxe catre populatie si sa investeasca masiv in personal calificat in acest domeniu. De la specialistii de marca pe care ii are deja in solda sa, patronul nostru model afla de existenta unei pepiniere de unde si-ar putea racola adevarate nestemate intru sustinerea afacerii sale, dar care, momentan, lucreaza pentru concurenta. Tainica locatie poarta denumirea conspirativa de OGRADA CSM srl, acronim pentru “ORDINARA GASCA de REBUTURI ce ADMIT DREPTURILE ALTORA in CONTRA SUGESTIILOR MAGNIFICULUI”. Membrii componenti ai acestei prestigioase organizatii beneficiaza in ochii lui Gazescu de o imbietoarea calitate: efectele muncii si deciziilor lor se pot dovedi de o toxicitate crunta pentru orice adversar po…, pardon, concurent al unui cinstit intreprinzator. Iar un asemenea atu nu se rateaza! Prin urmare, Gazescu se mobilizeaza, isi convoaca ajutorul de nadejde, Liliput, pune in miscare toata cohorta de sustinatori si, impreuna, declanseaza actiunea de primenire in randul viitorilor recruti.

Cu interes nedisimulat asteptam desfasurarea evenimentelor in sensul preconizat de mai-sus-mentionata conversatie, dar si rezultatul practic si probabil surprinzator al acesteia.

…de parca n-am sti!